România mea, poate și a voastră: „Ieșim să ne căutăm o vacă, și n-o să ieșim să căutăm șapte oameni?”

„N-o să uit în viața mea afirmația lor: ieșim să ne căutăm o vacă și n-o să ieșim să căutăm șapte oameni?”. Nici eu n-am să uit. Poate nici voi nu ar trebui. Ce a impresionat-o pe Ziana Motora, unul dintre cei doi paramedici care au ajuns la victimele accidentului aviatic din Apuseni, au fost aceste vorbe, rostite de unul dintre țăranii care au ajutat-o pe ea și pe colega ei, Raluca Zăgănescu, să le acorde primul ajutor celor șapte oameni aflați în aeronava prăbușită. Și pe mine m-au impresionat. Nu știu dacă și pe voi.

Zilele astea s-a vorbit mai mult despre vinovați, demisii, incompetența autorităților și mai puțin de faptul că, până la urmă, au fost salvate cinci vieți. O mână de localnici și două voluntare de la SMURD – un medic rezident și o studentă în anul IV – au făcut posibil acest lucru.

Cele două tinere, una de 23, alta de 26 de ani, s-au aflat acolo cărând un rucsac de 18 kilograme în spate, prin zăpada de jumătate de metru, pentru că asta este meseria pe care au ales-o și au înțeles că trebuie să o facă bine și cu dăruire chiar dacă nu sunt plătite. Și pentru asta merită tot respectul. Însă localnicii care i-au găsit primii pe răniți și i-au coborât pe tărgi improvizate la ambulanțe, se aflau acolo pentru că văzuseră la televizor că avusese loc un accident și știau că au datoria de a da o mână de ajutor.

Și au dat. Chiar și cămașa de pe ei. La propriu. Și apoi le-au făcut focul pentru că aveau hainele bocnă pe ei. Apoi au improvizat tărgi și i-au coborât la ambulanțe, care au ajuns în cele din urmă. După șase ore. Supraviețuitorii erau de acum pe mâini bune.

Ei însă nu își terminaseră treaba. După ore bune petrecute în frig aproape dezbrăcați, s-au întors la epava avionului. Aveau acolo un mort, pilotul Adrian Iovan. Și nu cred că au făcut-o din cauza lupilor. Chiar ei spuneau că cel mai probabil au fost prea speriați de zgomotul produs ca să se mai apropie. În plus veniseră și jandarmii. Oamenii aceștia s-au întors pentru că mortul nu trebuia lăsat singur. El trebuia privegheat.

Pe oameni ca ei îi vreau în România mea, într-o Românie sănătoasă la cap, în care omul îl prețuiește pe om. Chiar și după moarte.