Șeful diplomației poloneze a picat pe tehnica rușilor

Judecățile de valoare de mai sus au fost exprimate de ministrul de Externe al Poloniei, RadosÅ‚aw (Radek) Sikorski, într-o conversație privată cu un fost ministru de Finanțe. În afara limbajului colorat, îngrijorarea sefului diplomației poloneze nu e cu totul lipsită de justificare. Interesant ar fi când a făcut-o, înainte sau după vizita lui Obama la Varșovia, când – ca și românii de la vicepreședintele Biden – polonezii au primit asigurări ferme din partea Statelor Unite că NATO are un țel sacrosanct: de a-și apăra aliații.

Prea seamănă scoaterea pe piață a acestei convorbiri cu aceea, la fel de colorată stilistic, a doamnei subsecretar de stat Victoria Nuland. Și Nuland, și Sikorski au stat în spatele Euromaidanului ucrainean.

FLASH NEWS Secretarul Apărării, Pete Hegseth, oprește ancheta în cazul piloților care au survolat casa lui Kid Rock. Vedeta, susținător înflăcărat al lui Trump

14:14

MISIUNE SPAȚIALĂ 11 ore până la marea lansare NASA pe lună. Urmărește live pe Gândul evenimentul istoric

14:04

Un lucru e sigur: pe Corlățean al nostru nu-l va prinde nimeni, niciodată la înghesuială. El nu-și scoate cravata nici când doarme, iar de vorbit în lume vorbește doar ca să repete ceea ce i s-a dictat, să fie sigur c-a înțeles.

Radek Sikorski e o personalitate foarte cunoscută și foarte activă. Reprezintă o țară importantă, care are opinii, care și-a câștigat respectul. Prin urmare, își poate permite licențe, măcar din când în când. Iar Sikorski spune – ascultat cu tehnică operativă sau nu – întotdeauna ceea ce crede. Ba e chiar foarte vocal și deloc obedient.

Fost lider al tinerilor din Solidaritatea, în 1981 a plecat la studii în Marea Britanie (vorbește o engleză impecabilă, plină de farmec). Margaret Thatcher l-a luat, atunci, sub aripa ei protectoare. Sikorski a fost corespondentul de front în Afganistan al unor publicații britanice și a revenit în Polonia abia după căderea lui Jaruzelski, după 1989, când a început o carieră politică fulminantă – ministru adjunct al Apărării la 29 de ani, adjunct în Externe la 35 de ani, parlamentar din 2005 și, de 7 ani, ministru de Externe. (Apropo de americani, ministrul Sikorski e căsătorit cu ziarista americană Anne Applebaum, laureată Pulitzer).

Astăzi, la 51 de ani, Sikorski, care și-a păstrat – din fericire – multe elanuri juvenile, aspiră la o funcție importantă în Uniunea Europeană. Poate chiar la funcția prietenei și suținătoarei sale necondiționate, baroneasa Catherine Ashton.

Panseurile sale private nu vor fi de natură să-l incomodeze. În fond, Sikorski a spus mereu ceea ce gândește despre americani, doar că păstrând un limbaj diplomatic.

În urmă cu câteva ore, la Luxemburg, declara, în legătură cu înregistrările ilegale – cărora le-a căzut victimă săptămâna trecută și Marek Belka, guvernatorul Băncii Centrale a Poloniei – că acestea sunt manopera unui grup criminal organizat, în spatele căruia s-ar afla serviciile secrete ruse. Afirmație cât se poate de plauzibilă, interpretată în cheie geopolitică: Polonia e un pilon de stabilitate în zonă. Lui Putin i-ar servi de minune să fie ușor clătinat.

Și România a devenit un pilon de stabilitate, doar că țigănia de la București, cu probele zdrobitoare, cu jocurile politice de interese care o înconjoară, cu greu ar putea fi socotită o lucrătură externă.