Sfârșiturile lumii se amână (5)

5. Devarim

Luminile de Hanuka s-au stins. Titirezul s-a oprit la litera ghimel. Și-a învârtit cele patru fețe, pe fiecare fiind gravată o literă: nun, ghimel, he și syn – nes gadol haia sam (o mare minune s-a petrecut acolo).

E semn bun că s-a oprit la litera ghimel (cifra 3), care conduce spre „a fi”, iar „a fi” înseamnă „a dărui”. Înțelepții spun că, de la revelarea alfabetului, litera ghimel aleargă după următoarea literă – daleth – ca să-i facă un bine.

Acum pot să mă gândesc la Sfetnicul de Taină și la visul lui. A revenit aseară – fără alai, fără făclieri – să mi-l povestească. E un vis atât de frumos, atât de plin de candoare, cu locuri pe care nu le-a văzut niciodată și cuvinte pe care nu s-a gândit vreodată să le rostească… Mi-e limpede și mie că n-are cum să-i aparțină.

Effendi Bey a visat visul altcuiva și trebuie să-l restituie, înainte de a continua să-și viseze visele sale. Trebuie să mă grăbesc să dezleg misterul acesta. S-a jurat să nu mai doarmă, până când nu-i trimit un răspuns.

Am deschis Berahot, primul tratat al primului ordin (Zeraim) al primei cărți a Talmudului (Mishna). Există vise bune și vise rele, vise de la Dumnezeu (viziuni) și vise de la diavol. Ca de obicei, tanaimii se ceartă. Unii cred că visele sunt folositoare. Alții, că visele nu înseamnă nimic – dau aripi nebunilor. Sunt 24 de tălmăcitori la Yerushalaiym, care vor interpreta un vis în 24 de feluri.

Deschid „Mefasher Helmin” (Tălmăcirea viselor), a rabinului Solomon ben Jacob Almoli, care s-a ostenit, în urmă cu două secole și jumătate, chiar aici, la Constantinopol. Nu mi-e de nici un folos.

Iar Sfetnicul de Taină așteaptă de la mine ha-davar (cuvântul). Așteaptă, ca pe niște leacuri, devarim (cuvinte). Cuvintele care leagă sau dezleagă, cuvintele care vindecă sau ucid.

Mă simt ca masoreții (vocalizatorii Torei), pe o gheață subțire. Din aceeași rădăcină triconsonantică (daleth, beth și resh) pot răsări fie ha-dabar – cuvântul, fie ha-deber -ciuma.