Și iar ne-au condamnat pe toți la moarte

Parlamentarii au votat o astfel de lege din considerente pe care, eu unul, le consider inconștient-criminale. Inginerii constructori, la rândul lor, consideră că imobilele în discuție sunt extrem de periculoase.

Încep să cred că, onor majoritatea parlamentară, (dictatura majorității, cum ar veni) urmărește aplicarea unor soluții de împuținare a populației care primește, în țara românească, pensii și salarii, din considerente bugetare.

Dacă patronii de diverse locații de antren își presează oamenii – unii dintre ei aflați în Parlamentul României – spre a da liber la funcționarea unor astfel de stabilimente – închise după tragedia din Club Colectiv – aflate în clădiri încadrate în clasa a II-a de risc seismic, disperați să producă bani în orice condiții – iar onor aleșii neamului sunt de acord – consider că în Parlamentul României există și produce un grup de crimă organizată, care încropește legislație în beneficiul celor care nu au niciun fel scrupule.

RĂZBOI Netanyahu anunță staționarea permanentă a trupelor israeliene în sudul Libanului până când Hezbollah nu va mai reprezenta o amenințare pentru Israel

23:54

SPORT Doliu la UTA Arad. Radu Mărginean a murit. Fostul fotbalist avea 43 de ani

23:53

„Riscul producerii de degradări structurale majore este iminent. Există riscul ca zidurile interioare să crape sau să se prăbușească”, spune Cătălin Roșu, doctor-inginer seismolog.

La sfârșitul lui 2015, după tragedia din Colectiv, patronii discotecilor, cinematografelor și restaurantelor care funcționau în clădiri încadrate în clasa I sau a II-a de risc seismic au fost evacuați din locațiile respective, urmând să răspundă pentru lipsa lor de discernământ civic.

Noua lege, trecută, astăzi, prin Parlamentul României dă liber la revenirea în astfel de imobile.

În deruta lor, un grup de legiuitori inconștienți, care habar n-au ce poate însemna votul lor pentru sute de mii de români nevinovați, ne condamnă la moarte.

Am mai scris aici, anul trecut, ce a însemnat noapte de 4 spre 5 martie 1977. Atunci când, în câteva secunde de cutremur nimicitor, sute de imobile au fost puse la pământ, cât ai inspira, îngrozit de ceea ce ți se-ntâmplă; când mii de oameni au fost amestecați, sufocați, îngropați, conștienți fiind, vii și disperați, în molozul care li se prăvălea peste trupuri, înainte să înțeleagă „de ce tocmai lor, copiilor și nepoților lor”.

Habar n-am unde s-au aflat, atunci, acești parlamentari neisprăviți, care, în loc să-i impună Primarului General să salveze zeci de mii de români de la moarte, prin restaurarea clădirilor în care locuiesc, ei semnează sentința capitală a populației unui București și a unor orașe-municipii destructurate.

Oricărui debusolat care mă va înjura, ulterior, pe forum, din prostie sau din lipsă de imaginație, îi cer să-și țină respirația 30 de secunde, timp în care să-și imagineze cum cade, cum se scufundă, cum alunecă în pământ, împins de sute de tone de moloz!

Eu știu cum e… Am mai văzut.