Șoferi evadați din azilul de nebuni: lungul drum de la mare spre casă

Nu, stați liniștiți, ambuteiajele de 1-2 ore de la noi nu înseamnă absolut nimic față de ceea ce se întâmplă uneori în Europa de Vest, acolo unde, în toiul vacanței, e de preferat să iei un low-cost intern decât să te duci cu mașina alături de milioane de orășeni către destinațiile preferate. Da, zecile de autostrăzi cu 2-3 benzi pe sens nu reușesc să schimbe un lucru profund natural: când toată lumea se înghesuie în același timp pe același drum, orice fel de infrastructură ai avea, tot nu vei putea evita accidentele, blocajele, nervii, victimele.

Atâta doar că, raportat la numărul de kilometri de autostradă pe care îi au ei, incidentele sunt mult, mult mai puține, iar odată intrat într-un „stau” sau blocaj și nervii sunt mai puțini. De ce? Pentru că și oamenii sunt mai civilizați. Și nu-mi amintiți de faptul că ei au drumuri și noi nu, căci vorbesc chiar de cele câteva sute de kilometri de autostradă de la noi, nu de altceva! Drumuri pe care se pare că unii au scăpat direct din azilul de nebuni.

Da, de tine vorbesc, șofer de BMW cu stroboscoape, grăbit să dai flash-uri peste flash-uri, deși e clar că mașinile din fața ta tocmai devansează o coloană destul de lungă care merge mai încet. Aparent, te-ai născut cu degetul blocat pe maneta farurilor, iar ursitoarele ți-au promis că vei fi întotdeauna singur pe drum, de-aia ești atât de contrariat că nu se dă cârdul de mașini din fața ta. Singurul tău dușman e Audi-ul care vine și mai tare din spate și care n-are timp nici măcar de flash-urile tale, încercând mereu să se strecoare printre benzi, doar-doar te-ar face de fraier.

Și da, de tine vorbesc, șofer de break înmatriculat în Bulgaria, obosit de cei 100 de km pe care i-ai șofat de la mare pe autostradă și oprit pe banda de urgență, să tragă o țigară barosana. Ești depășit doar de vărul tău cu mașină înmatriculată tot la vecinii din sud, care a parcat fix în curba de intrare spre refugiul unei benzinării, de nu mai știau ceilalți cum să-l evite în ultimul moment, aproape ieșind în decor. Și el era prea obosit să mai parcurgă drumul chiar până în benzinărie, doar ăia micii pot să se ușureze în tufișuri, nu să stea la coadă cu toți fraierii. Un salut și pentru deștepții cu Duster parcat tot pe banda de urgență, ca să culeagă din copaci…

Dar amântrei nu se pot ridica la înălțimea magnificului cocalar care a parcat fix pe banda de accelerare de la ieșirea din alt refugiu, „pe avarii”, pentru că prietenii lui din Alba nu reușiseră să termine de cumpărat jumătate din benzinărie. Să vezi fraierii cum ieșeau cu 40-50 km/h pe banda I ca să-l ocolească, fără să mai aibă timp să se mai asigure și iscând manevre de evitare din partea nefericiților de pe fix aceeași bandă, incapabili să se mute pe banda II din timp din cauza cocalarilor cu stroboscoape de care vorbeam mai devreme, ocupați să-i mute pe toți la locul lor, fie și unii peste alții.

Despre tataia cu Dacie 1300 din ’96 cu număr de Gorj și ditamai balotul de bagaje pus deasupra, care trage brusc de volan de la 90 km/h și se bagă în fața coloanei de mașini aproape lipite una de alta venind cu 130 km/h, ce să mai zic? E adevărat că în fața lui nu mai vedea nimic din cauza fumului gros scos de un Opel Astra break tot din ’96, care mergea pe avarii pe banda de urgență cu vreo 70 km/h. Și tot la fel de adevărat e că barosanul cu Hyundai Santa Fe aflat în spatele Daciei din ’96 s-a speriat și s-a gândit că e chiar mai bine să-l dubleze pe tataie, intrând amândoi pe banda II, că doar bătrâna Dacie e micuță și te poți strecura pe lângă ea…

Aș putea continua așa până mâine, dar a dat unu’ foc la câmp, învăluind totul într-o furtună de fum, așa că distracția s-a terminat pe autostradă și s-a mutat pe DN, acolo unde șoferii, deja isterizați, au început să se bată parte-n parte.

E adevărat, dragi prieteni, că și în Occident sunt ambuteiaje, iscate de cele mai multe ori de câte un șofer de duminică prea speriat de circulația bară la bară cu 130 km/h (așa se merge acolo în plin sezon), sau de un șofer prea obosit care iese în decor. Dar n-am văzut, în peste 20.000 de km parcurși până acum pe drumurile din Europa de Vest, nici măcar zece astfel de mizerii precum cele descrise mai sus.

De ce? Nu știu. Poate pentru că ei își prețuiesc viața. Poate pentru că ei îi respectă pe cei din jur. Sau poate pentru că le e frică de niște amenzi care se aplică întotdeauna, fără negociere. Poate pentru că știu deja, din experiență, că dacă se grăbesc tare-tare vor ajunge cu cel mult zece minute mai devreme, dar și cu un consum nervos (și de carburant) enorm. Sau poate pentru că știu că au la îndemână autostrăzi până aproape de orice colț de țară și nu au de ce a se grăbi. Nu știu. Motive sunt multe. Un pic din toate.

Dar tot la fel de multe motive sunt să încetăm și noi să ne comportăm ca și cum am fi scăpat de la balamuc. În special pe autostradă, acolo unde vitezele foarte mari duc la accidente extrem, extrem de grave. Nu credeți că ar cam fi timpul?

A, și un gând bun Poliției Rutiere, care a reușit performanța să aibă un singur echipaj (radar, evident), abia după ce treci de Fundulea spre București, cu plecare din Constanța. A, și încă unul, la intrarea în București, special pentru fraierii care veneau cu 70 km/h în zonă de 60. În rest, liber ca pasărea cerului. În fond, la ce bun să pui și niște mașini de Poliție în trafic la zecile de mii de mașini care se aruncă disperate spre oraș dinspre vacanță, în legea junglei? Nu e ca și cum i-am plăti pentru asta…