S.O.S.! Pierdut țară în timp și spațiu

Totul a început cu un episod care, cu siguranță, va rămâne în istorie, cel puțin cea a postului Realitatea TV. Când îți vine în emisiune șeful statului, mai ales după ce te-ai plâns că în ultimii doi ani nu a mai răspuns invitațiilor tale, te asiguri că-l lași să spună ce vrea. Dar absolut tot, nu contează că anumite afirmații cu siguranță nu-și aveau locul, cu atât mai mult în direct, cu atât mai mult din partea unui președinte al unei țări democratice.

Când un astfel de președinte ajunge să amenințe un senator, indiferent despre cine este vorba,  totul de la televizor, cu un zâmbet sarcastic pe față, nu știi dacă să râzi, crezând că, în spiritul lui ironic, a încercat o glumă, sau să-ți faci deja bagajele pentru o țară tropicală. Măcar acolo e mai cald și poate nu mai simți picuri reci pe frunte sau junghiuri pe coloană.

„Mai bine ar sta în banca ei și s-ar ocupa ce se întâmplă pe moșia soțului ei, unde e primar. Că s-ar putea să nu îl mai găsească într-o zi acasă, dacă nu e atentă. Înțeleg că în parohia lui se întâmplă destule lucruri rele”, i-a transmis Traian Băsescu senatoarei PSD Gabriela Firea, căsătorită cu primarul din Voluntari, Florin Pandele.

EXTERNE Donald Trump a vorbit la telefon cu copiii, în așteptarea lui Moș Crăciun: „Ce vreți să vă aducă Moșul?”

00:23

ACTUALITATE Dan Dungaciu: „Lumea lui Soroș e foarte puternică în continuare pe teritoriul Americii”

23:00

Cu această amenințare, Traian Băsescu și-a făcut revenirea perfectă. Și l-a detronat și pe Mitică Dragomir, furându-i astfel titlul de „Don Corleone” de România. Nici nu mai contează dacă Pandele a făcut sau nu ceva, dacă e anchetat sau dacă e corupt. Ce contează este că un șef de stat european, în secolul 21, poate să arunce cu o lejeritate consternantă asemenea amenințări.

Nu e deloc normal sau liniștitor. Nici măcar amuzant. Să știi că un ochi „veghează” asupra justiției din România, numai așa cum vrea el, iar ochiul respectiv nu e nici procuror, nici magistrat, îți dă cel puțin motive să te uiți în calendar și pe hartă.

În episodul doi din acest serial demn de audiență ridicată, cea de-a patra personalitate a lui Victor Ponta a ieșit la suprafață.  „Este un atac mafiot fără precedent al președintelui”, a spus el, în calitate de procuror, de data aceasta.

După ce ca premier a făcut nenumărate atacuri la adresa justiției, procurorul Lucian Papici fiind doar una dintre „victime”, acum procurorul Ponta a venit să restaureze ordinea. Așa că, în loc să se limiteze la a anunța plângerea penală împotriva președintelui pentru amenințările făcute, procurorul Ponta a folosit de 14 ori, în 25 de minute, apelativul „mafiot” la adresa lui Băsescu și aproape că l-a băgat și la închisoare, înainte de a fi măcar anchetat.

„Eu sunt convins că Traian Băsescu va ajunge la închisoare”, a spus el, pe un ton hotărât, asta după ce cu doar o seară în urmă a fost „trimis în celulă” cu Adrian Năstase. Și, în loc să liniștească spiritele deja încinse de Băsescu, Victor Ponta mai toarnă niște gaz. „Președintele este comunist, securist, corupt și mafiot”.

Mai contează că Victor Ponta nici măcar nu era inclus în ecuația asta a președintelui? Evident că nu. Ca președinte de partid, este de datoria lui să ia apărarea tuturor ostașilor săi, mai mici sau mai mari, mai anchetați sau mai arestați, oricum el nu se dezice de niciunul pentru că sunt victimele regimului Băsescu.

Avem așa: un președinte care ne strică surpriza DNA aproape anunțându-ne că un alt baron PSD va fi arestat și care amenință un demnitar că „poate nu-și mai găsește soțul acasă”, un premier-procuror care-l acuză pe un șef de stat de corupție, spălare de bani și de acte mafiote. Avem un premier-deputat care anunță că va semna o plângere penală împotriva unui președinte. Avem un premier-președinte de partid care ia apărarea tuturor pesediștilor anchetați, arestați, amenințați. Un președinte și un premier care sunt, în continuare, sub influența unui pact de coabitare, dar care se trimit reciproc la închisoare, unii deja având celula stabilită. Și atunci revin cu frământarea: dați-mi o hartă și un calendar, căci cu siguranță asta nu e România și cu siguranță nu suntem în 2014.