Surfing pe un val de ură

Să iei în piept valul de ură populară în campania pentru referendum – iată o încercare disperată, la care doar Traian Băsescu s-ar fi putut încumeta.

Are nevoie de un surfboard solid – PDL îi va pune la dispoziție mașinăria de vot. Are nevoie de echipa care furnizează sloganurile și de echipa care  încinge comunitatea virtuală. Are nevoie de niște adunări populare, ca să nu vorbească singur – bătrânul și credinciosul Vasile Blaga va organiza  manifestările, va închiria autocare, va pregăti pancartele. N-ar fi rău să-l trimită pe Baconschi în diaspora, pe la ambasade, ca să antreneze  personalul la vot-viteză (anul acesta ar trebui să scoată sub 11 secunde per alegător).

Victimizarea, numerele de jonglerie cu sferturi de adevăr, șarmarea publicului cad în sarcina Președintelui Suspendat. Care va lucra, ca de obicei, cu naturelul simțitor al românilor. Traian Băsescu nu e omul trăirilor călduțe. Între două sentimente oarbe (dragoste hipertrofiată și ură viscerală) va trage poduri de tușe groase peste prăpastia nuanțelor. Își va desfigura adversarii, fără să clipească – doar nu se luptă pentru sine, ci pentru Democrație, pentru independența Justiției… Va flutura drapelul tuturor cauzelor nobile, tocându-i mărunt pe cei 256 – „oamenii lui Năstase” – cu lancea de lemn.

SCANDAL Fostul șef ANPC, păcălit cu biletele la concertul Metallica. „Am plătit. Am crezut. Și m-am trezit țepuit”

10:10

RĂZBOI Kievul, sub un atac masiv rusesc cu rachete și drone, joi dimineață. Explozii puternice, blocuri de locuințe și mașini avariate în capitala Ucrainei

10:10

Lângă Traian Băsescu vor sta cămășile imaculate din Noua Republică, din Inițiativa Civică de Centru-Dreapta – cele două formațiuni care și-au propus să schimbe România, încolonate sub umbrela veche a PDL – cu liderii lor: omulețul providențial MRU și clona lui agitată, Mihail Neamțu.

Dacă USL nu se va vindeca de frică, (motorul execuției sumare a Președintelui), și nu va reuși să însăileze un program de campanie, dacă va lăsa tot greul propagandei în seama televiziunilor (ca la locale), va fi spectatorul timorat al unui show stilistic care o va umple de zoaie și al cărui end nu va fi atât de happy pe cât și l-ar dori.