Ultimii români (Viorel & Crin) și Peștișorul de Aur

Suntem în anul 2023,5.

Cât vezi cu ochii – deșert. Soarele la asfințit aruncă asupra priveliștii o lumină tulburătoare, de Pulitzer pentru fotografie, cu irizări de cupru încins.

Dindărătul unor dune de pet-uri, apar doi petuini. Al1-Viorel și Al2-Crin. Sunt ultimii supraviețuitori ai unui experiment reușit: RMGC. Nu-și vorbesc. Între ei, face naveta un peștișor de aur, care ține morțiș să le împlinească trei dorințe.

Al2-Crin arată ca Lawrence al Arabiei, dacă ar mai fi trăit. Al1-Ponta aduce mult cu propria-i cămilă. Se vede că umblă de luni întregi, dar sindromul deșertului îi face să se învârtă în cerc.

ECONOMIE Un fost ministru al Economiei atrage atenția că România ocupă locul doi în UE la ajutorul de stat: „Nu este altceva decât socialism pentru bogați”

23:45

ACTUALITATE Crin Antonescu: „Istoria se falsifică sau se uită. Nu poți să îi ștergi unui om memoriile”

23:33

Peștișorul de Aur de Roșia Montană are un carnețel în care e gata să noteze. Ar fi per total șase dorințe, iar Peștișorul e foarte scrupulos, nu vrea să le încurce.

Totul începuse bine, în urmă cu 10 ani. Eram o țară de rentieri. Îi chemaserăm pe pricepuții de aiurea să ne exploateze aurul, să ne scoată gazele din șist, iar noi stăteam la grătare, închiriam bone pakistaneze, cununam și botezam. Până într-o bună zi, când a fost scoasă ultima uncie, când ultimul damf de gaze s-a risipit și pricepuții au dispărut fără urmă.Cianurați și fracturați hidraulic, am pierit pe rând, îngropați, cu ultima bere, sub un pustiu de nisip și piatră. Am zis mersi că am fost fericiți până în ultima clipă.

Cei doi petuini osteniți își pregătesc culcușuri separate. S-a lăsat frigul și s-a întunecat brusc. Doar solzii strălucitori ai Peștișorului de Aur licăresc, plimbându-se de la unul la celălalt.  

– Al2-Crin, spune-mi odată cele trei dorințe, fiindcă vreau să ți le îndeplinesc.

– Ce interes ai să-mi împlinești trei dorințe? Și de ce doar trei?

– Fiindcă sunt Peștișorul de Aur. Cu asta mă ocup.

– Bine, notează. Unu: să fiu președintele României.

Peștisorul de Aur notează în carnețel: „Care România?”

– Doi: să piară presa otrăvită!

– Presa a pierit otrăvită. Pune-ți altă dorință.

– Să sucombe gruparea Chiliman.

– A sucombat.

– Asta n-o mai cred. Nu-i cunoști. Mai am dreptul la o dorință?

– Mai ai una. Gândește-te bine.

– Trei: să ajung președintele României!

– Pe asta ai pus-o prima.

– O mai pun o dată, să fiu sigur. 

Peștișorul de Aur înoată, prin apele cianurate ale nopții, spre culcușul lui Al1-Viorel.

– Al1-Viorel, te rog, spune-mi trei dorințe.

– De ce ți le-aș spune ție?

– Fiindcă vreau să ți le împlinesc… Nu mă recunoști? Sunt Peștișorul de Aur.

– Crezi că nu m-am prins că te-a trimis Băsescu? Sau poate te-a trimis chiar Crin? Se ține scai de mine.

– Al2-Crin zice că tu te ții după el. Te rog, Al1-Viorel, pune-ți trei dorințe…

– Bine. Prima dorință: să cadă Băsescu!

– Băsescu a căzut demult.

– Să se ridice, ca să-l văd eu cum cade!.. A doua dorință: să iasă Udrea din viața politică!

– Al1-Viorel, ce vezi tu zilnic în fața ochilor nu e Udrea, e o fata-morgana…

– Nu contează!. A treia dorință: cea mai scumpă vacanță din lume!

Peștișorul de Aur își cercetează notițele:

– Nu se poate. I-am dat-o în 2013 lui Crin Antonescu.