Unde va fi Traian Băsescu la anul pe vremea asta

De vreo câteva zile, de când numele prezidențiabilei PMP a apărut în câteva înscrisuri pe site-uri, pe facebook și în ediția de limbă germană a Huffington Post, iar o arhivă foto, de proveniență incertă, postată pe un blog fantomatic, o înfățișa la cumpărărturi pe străzile Parisului, întreg staff-ul său de campanie, partidul, ea însăși, se întreabă, emoționați: „Cine se teme de Elena Udrea?!”

Aș putea răspunde eu: „Nimeni dintre ceilalți! Singur, Traian Băsescu se teme de eșecul ei politic”.

Profitând de infantilismul acestor postări stupide, Elena Udrea și-a asumat din mers poziția de victimă electorală, încearcând să-și mai strecoare în pușculiță, pe ultimii metri, câteva procente.

DOCUMENT EXCLUSIV Diana Șoșoacă, chemată luni la Parchet pentru expertiză psihiatrică. Parlamentara acuză autoritățile de „bolșevism”

21:38

FLASH NEWS Accident în serie pe Bulevardul Dimitrie Cantemir din Capitală. O persoană a fost transportată la spital

21:03

La ce-ar mai ajuta-o acest scandal, fiind limpede că a pierdut contactul cu tandemul fruntaș? Aici, aș spune că nu Elena Udrea, în primul rând, ar fi beneficiara obținerii unui eventual procent „de 10″ – despre care vorbește, tot mai des, președintele în ultimul timp -, ci chiar Traian Băsescu, înverșunatul său avocat.

Odată mandatele încheiate, actualul șef al statului ar urma să se înscrie, chiar de a doua zi – potrivit propriei-i declarații -, în PMP. Dar ce înseamnă un partid al cărui lider strânge, într-o campanie prezidențială, cinci-șase procente, mai puțin decât un independent? Cum ar putea negocia el, dintr-o astfel de poziție, înaintea celui de-al doilea tur de scrutin, cu reprezentanții dreptei – mă îndoiesc că Udrea ar putea negocia, în vreun fel, cu Victor Ponta -, astfel încât să poată fi reprimit în club, după ce i-a atacat prezidențiabilul mai mult și mai violent decât pe candidatul stângii?!

În consecință, dacă Udrea nu va aduna cel puțin 10 procente, nu va fi considerată „solvabilă” pentru a i se rezerva un loc la masa negocierilor, iar prima consecință a acestei situații este falimentul său politic și al partidului pe care îl conduce.

De aici, începe povestea lui Traian Băsescu.

Ce va face fostul președinte, începând cu ianuarie 2015? Va mai accepta el să conducă un partid mărunt, de mâna a treia? Va mai avea puterea – politică, morală, fizică, psihică – să preia, din nou, după 15 ani, șefia unui partid de șase-șapte procente, pentru a încerca să-l impună pe scenă, așa cum a făcut-o cu PD?

Greu de crezut într-o astfel de izbândă, dat fiind aspectul noului tablou, în care două mari partide politice, la dreapta și la stânga, adună, împreună, 75-80 de procente.

Va renunța, poate, la politică, pentru a se îmbarca, din nou, așa cum declara că va face, atunci când și-a reînnoit brevetul? Președintele abia a împlinit 63 de ani, mai rămânându-i, deci, ceva timp pentru a naviga.

Ori, poate, va merge la Chișinău, în calitate de cetățean al Republicii Moldova.

„Da, categoric da. Am și vorbit cu președintele Timofti, zilele trecute, pe această temă și am stabilit că, după alegerile din Republica Moldova, voi face o vizită de rămas-bun; voi depune atunci o cererea pentru a dobândi cetățenia acestei țări”, spunea Traian Băsescu. Ar putea constitui acest „vis împlinit”, nu-i așa, și o foarte interesantă oportunitatea politică.

Va fi invitat, poate, la DNA, ca să dea cu subsemnatul, după cum susține Victor Ponta, în dosare mai vechi sau mai noi, precum „Flota”, „Imobilul Mihăileanu 2”, „Mircea Băsescu-Bercea Mondial”, „Nana”?

Va renunța la tot, pentru a se transforma într-un bunic full-time, care își va plimba nepoții prin parcurile Capitalei?

Sau, ținându-se de cuvânt, va pleca într-un concediu prelungit, în Mexic, la Cancun, acolo unde spunea că mai plutește, încă, nava Biruința, pe care a comandat-o timp de patru ani? „Navă mai plutește și acum. Sigur, nu este în exploatare. Este transformată în rafinărie plutitoare, în Golful Mexic. Probabil că după ce îmi termin mandatul, o să mă duc să fac o vizită”, spunea Băsescu, gândind la „Biruința” lui.