Urmașul Brătienilor, chitaristul Ludovic, ar trebui să se autodenunțe el pentru înaltă trădare

După ce a patronat desenul animat (?!) despre pensii, a cărui concluzie era că „decrețeii” ar face un bine țării s-o mierlească înainte de a împlini 65 de ani, fiindcă bugetul n-are bani și pentru ei; după ce și-a scuzat pupila – deputat în Parlamentul României de la 23 de ani – argumentând că lipsa de bun simț e apajanul tinereții impetuoase, Ludovic Orban s-a decis să iasă la drumul mare „pe persoană fizică”.

Ca cetățean (cacofonie de neevitat în cazul urmașului Brătienilor) a depus o „sesizare” (așa a numit-o) la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva premierului Vasilica Viorica, pe care o acuză de înaltă trădare în tămbălăul declanșat de mutarea ambasadei noastre din Tel Aviv la Ierusalim.

Am datoria patriotică s-o apăr pe doamna Dăncilă. E o gogomănie tipic ludovistă s-o acuzi de înaltă trădare. Domnia sa ar putea fi acuzată (în aceeași boxă cu Orban) de prostie. Sau, în cel mai bun caz, de obediență, însă șeful liberalilor știe măcar atât: că nu poți dresa o reclamație unei trompete. (Adevărul e că, dacă s-ar vota în Parlament legea antiprostie, multe instituții ale statului s-ar cam goli, începând chiar cu Legislativul).

Aflat pe undeva pe la Iași, chitaristul dreptei românești și-a încropit o conferință de presă, în care a încercat să se explice: „Această sesizare este depusă de mine, Ludovic Orban, în calitate de cetățean al României și am făcut acest demers pentru că am considerat o obligație morală pentru mine. Niciodată nu am acceptat să închid ochii, să tac, să fiu pasiv atunci când am sesizat lucruri grave care afectează interesele fundamentale ale României”.

Din două una sau amândouă: fie „obligația morală” e de fapt un ordin, fie e o găselniță de imagine, care să mai scoată PNL la aerisit. Însă consilierii liberalilor sunt de departe mai puțin iscusiți decât ai pesediștilor și s-ar putea să întoarcă gestul lui Ludovic Orban într-o strategie de victimizare clasa-ntâi.

„Obligația morală” a șefului PNL, cel puțin față de alegătorii săi, ar fi fost ca, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, să se autodenunțe pentru vina de a fi adus la putere și a fi crescut în sondaje un partid care duce România spre dezastru – PSD.

Cu toate că liberalii au stăruit să-și mărească alocația – iar acum primesc lunar aproape două milioane din banii contribuabililor – în afara unei cârâieli jalnice, opoziție n-au făcut.

Aliniați ca un cor mut (inclusiv oameni altminteri onorabili) în spatele chitaristului, liberalii și-au asumat viziunea rudimentară a acestuia asupra opoziției: același înjurături obosite, aceeași gâlceavă fără idei prin studiourile de televiziune, întreținută de guriști expirați.

Urmașul Brătienilor nu doar că augmentează acum zicerea nefericită a președintelui Iohannis. Nu mai e vorba în demersul său despre „negocieri secrete cu evreii”, ci de-a dreptul despre înaltă trădare, fapt care presupune ca beneficiar o putere ostilă României. Când va realiza ce a făcut sau a fost pus să facă, va înțelege și el cât de greu e să fii Dăncilă.