Vatican S.A. și bancherii lui Dumnezeu

Două scandaluri de presă clatină Sfântul Scaun.

În primul rând, demisia președintelui Consiliului de Administrație al IOR – L’Istituto per le Opere di Religione (Institutul pentru Opere Religioase, mai pe înțeles Banca Vaticanului). Numit de Comisia Celor 5 Cardinali Supraveghetori, în septembrie 2009, profesorului Ettore Gotti Tedeschi i s-a retras joi încrederea, fiind obligat să demisioneze. Iată cum sună comunicatul oficial de presă, din 24 mai: „Întristați de evenimentele care au condus la acest vot de neîncredere, membrii Comisiei consideră această acțiune importantă pentru menținerea vitalității Institutului. Acum, Comisia privește înainte, căutând un președinte nou și distins, care să sprijine IOR în reconstruirea realațiilor cu comunitatea financiară, relații bazate pe respectul standardelor bancare internaționale”. În spatele acestor formule pios-politicoase se ascund acuzații de spălare de bani, care îl vizează (și) pe Tedeschi, aflat sub anchetă încă din 2010 (când Vaticanul îl susținea cu sârg). De altfel, sfânta instituție – cu active de 5 miliarde de euro și o rezervă în aur de circa două tone – a fost suspectată de mulți oficiali bancari europeni și americani ca acționând asemenea unui paradis (sic!) fiscal, ba chiar având legături cu mafia. Cartea lui Gianluigi Nuzzi, „Vatican S.A.”, publicată în 2009, venea să întărească ideea că lucruri necurate se petrec, de vreme îndelungată, la IOR. Dezvăluirile lui Nuzzi erau argumentate cu mii de documente confidentiale pe care i le încredințase cardinalul Renato Dardozzi, cu condiția să le publice după moartea sa (survenită în 2003).

Factorul declanșator al celui de-al doilea scandal este același jurnalist italian, Gianluigi Nuzzi, care, la începutul lunii, a publicat o nouă carte: „Sanctitatea Sa”, o biografie… iconoclastă a Papei Beneduict al XVI-lea, fundamentată tot pe documente confidențiale din Vatican. De data aceasta
însă cel bănuit că i le-a oferit este valetul Papei, Paolo Gabriele. Laic, tată a trei copii, Gabriele a fost reținut de poliția Statului Vatican, fiind în prezent sub ancheta unui judecator de instrucție, care urmează să decidă dacă îl va trimite în judecată sau nu. Valetul Papei beneficiază de doi avocați și de compasiunea directorului de presă al Vaticanului, părintele iezuit Federico Lombardi (matematician de formație, succesorul lui Joaquín Navarro-Valls, cel care a susținut strălucit această funcție timp peste două decenii). Comunicatul dat de Lombardi publicității e redactat în aceeași cheie cu cel care anunța despărțirea de Tedeschi: „uimire și durere”, „o mare afecțiune pentru familia lui Gabriele în această grea încercare”.

Presa catolică (nu oficioasele Vaticanului, firește) sugerează că scandalul Paolo Gabriele (care n-ar fi decât un țap ispășitor) e semnalul declanșării luptei pentru putere, iar episodul Tedeschi vine la momentul potrivit să zdruncine încrederea în Papă, al cărui consilier economic și apropiat a fost distinsul bancher. (Cert este că nu vom mai citi în L’Osservatore Romano elegantele sale analize economice).

Cât despre atmosfera de la Vatican și dedesubturile tuturor acestor evenimente, ele sunt mult mai puțin tenebroase decât le-ar descrie Dan Brown, dar nu mai puțin neliniștitoare.