Victor Ponta, între morală și interes național

De data asta, Victor Ponta a ales corect din punct de vedere european: a pus piciorul în prag, a propus și a trimis lista cu propunerile pentru DNA și Parchet la CSM, conform legii.

Se discută de câteva zile, de jur împrejurul numirii procurorilor șefi, de parcă până miercuri politica a fost o fată mare, a stat în banca ei și, ce să vezi, miercuri, când a plecat spre casă, s-a smucit și s-a preacurvit.

Două decenii, politicieni de tot felul au făcut ce au vrut și când au vrut cu Justiția, sute de exemple stând mărturie în acest sens. Bărbații politici au pervertit-o pe amărâtă, așa legată la ochi cum era, de i-au mers fulgii. Nu mai departe de „onestul” domn senator Voicu, cel care, în deruta proprie, a explicat nației, la telefon – prin intermediul stenogramelor -, cum ia el „de colo” și „pune dincolo”, cum îi întoarce el pe degete pe magistrați ca pe niște biluțe colorate, cum se dă de trei ori peste cap și controlează Justiția de la a la z, mă rog, tot tacâmul care i-a trecut prin cap.

FLASH NEWSBăsescu, sceptic în privința raportului despre anularea alegerilor din 2024: „Dacă Serviciile aveau informaţia, o puneau de mult pe masa preşedintelui”

23:05

REACȚIEUn nou apel al lui David Popovici către Guvern pentru plata banilor datorați sportivilor: „Foarte mulţi dintre colegii mei depind de asta” / „Le este foarte dificil”

22:28

Sigur, nu toate pandaliile lui Voicu se trag din realitate, dar măcar un sfert din intenția lui de a controla împărțirea „dreptății” – „în proporție de 99 la sută”, după cum se exprima – i s-ar putea trece la realizări practice.

Ce i se poate reproșa lui Ponta din perspectivă politică?! Nimic. Cine și-a imaginat că zona cu pricina e vreo școală de dans și bune maniere nu a luat în calcul cruda realitate. Aici e permis orice, oricând și oricum. Mai ales, dacă ai ocazia să-ți explici faptele invocând „interesul național”.

Explicația premierului este că a colaborat cu Băsescu, pe numiri, întrucât interesul național o cerea. Cine crede că a intrat în tandem cu președintele fără să fi negociat mișcarea în detaliu – atât cu Cotroceniul, cât și cu Europa – se înșală.

Premierul are o obsesie: să nu lase loc de reproșuri. Să nu-i spună Europa în viitorul raport MCV că n-a uns șefii la parchete; să nu fie acuzat că și-a numit oamenii la vârful Justiției, pentru a-i putea controla în beneficiul USL; să nu fie ironizat că s-a spălat pe mâini, ca Pilat din Pont.

Prin numirea Codruței Kovesi la șefia DNA, Ponta, singur, a obținut mai mult decât agitatul USL la un loc: l-a îndepărtat pe Daniel Morar – considerat inamicul nr. 1 al Uniunii – de la vârful procuraturii; în principiu, a scos Parchetul General de sub controlul președintelui; a obținut, în bună măsură, o schimbare de optică a partenerilor străini asupra sa. Să nu mai vorbim că acțiunea este în desfășurare: urmează listă cu propuneri pentru șefia parchetelor din țară. Cum s-ar spune în fotbal, „a obținut maxim posibil dintr-o fază confuză”. Și, mai ales, nu a pierdut nimic din punct de vedere politic. Nevricalele liberalilor sunt lipsite de sens. Antonescu nu și-a știrbit onoarea de vajnic luptător anti-Băsescu – ba dimpotrivă; USL a scăpat de Morar, ca factor de decizie la conducerea parchetelor; a scăpat, implicit, de oamenii pe care i-ar fi susținut acesta, în cadrul „procedurii lungi”.

Bref, Victor Ponta a dus la capăt o partidă politică bună, în limitele legii. Dacă victoria lui a fost morală?!

Dar cine spune că politica are vreo legătură cu morala?!