What a miracle! Rudolf Giuliani vorbește cu glasul PSD-ALDE

Nu sunt jurist, nu intru în Protocoalele Înțelepților Justiției.

Însă ureche muzicală am și nu pot să nu observ că scrisoarea deschisă a lui Rudolf Giuliani adresată președintelui României Klaus Iohannis și altor înalți oficiali români transcrie aproape cuvânt cu cuvânt punctul de vedere PSD-ALDE.

Nici cu fostul șef al SRI, George Maior, momentan ambasadorul României la Washington, nu pot fi de acord. Rudolf Giuliani nu e un băiat de mingi, e în continuare unul dintre avocații președintelui Donald J. Trump, o legendă și o voce puternică a actualului regim.

Nu vreau decât să vă spun o poveste, pe care am citit-o într-una dintre cărțile lui Malaparte (a nu se confunda cu Bonaparte, e taman pe dos), nu mai știu în care dintre ele. O poveste care s-a întors astăzi pe plaja minții mele, cum se întorc înecații din larg.

DIPLOMAȚIEDonald Trump se va întâlni joia viitoare cu Xi Jinping și Vladimir Putin. Subiectele de pe agenda celor trei lideri la summitul trilateral de la Shenzhen

00:11

BREAKING NEWSAlertă aeriană majoră în SUA. Niciun avion nu mai decolează de pe tot teritoriul american din cauza unor “circumstanțe extraordinare”

23:48

La Adrianopol (Edirne, pentru cei care s-au născut după 1829), vegeta spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial un consul dezabuzat.

(Dacă răsfoiți imagini în gând, Edirne e orașul acela pe care, de oriunde l-ai privi, se văd cele patru minarete ale capodoperei lui Mimar Sinan, moscheea Selimiye. Edirne, penultima capitală a Imperiului Otoman).

După apusul soarelui, consulul se punea pe băut. Și ca să n-o facă precum melancolicii, de unul singur, se așeza în fața oglinzii. În odaie mirosea a praf de molii, a bomboane fondante și a tutun de Latakia.

Consulul bea cu un aer grav, aproape solemn, ore întregi, ascultând curgerea fină a nisipului în oglinzi.

La lumina lămpii, cotoarele cărților sclipeau sarcastic.

Bea tacticos, urmărind cum se preling irizările uleioase în tăietura de briliant a cristalului greu de Bohemia.

Ore întregi, căutând să scape de zgomotul bazarului zilei, care încă îi țiuia în scoicile urechilor.

Bea cu metodă până spre zori…

… Și se ducea la culcare doar în clipa când chipul din oglindă începea să râdă cu sughițuri.