Ziua în care lupta anticorupție s-a făcut concurs de miss

Ziua în care lupta anticorupție s-a făcut concurs de miss
Supermanul României e femeie. Avem o „Wonder Woman autentică". Jurnaliștii își fac selfie-uri cu ea, pseudo-jurnaliștii îi dedică ode filmate. Nu este vreo activistă pentru o cauză nobilă sau vreo olimpică la Harvard, nici un politician care se înscrie în cursa electorală. Este un procuror șef, angajat al statului să impună legea. Ce am putut vedea ieri în videoclipul pus în scenă de Ambasada Suediei la București, în cinstea noii „Stele Polare" a României, Laura Codruța Kovesi, este greșit din toate punctele de vedere, mai puțin unul: da, este adevărat că lupta anticorupție din România trebuie încurajată și protejată de încercările de terfelire și blocaj. Dar nu așa. Nu reconstituind în mod absolut jenant o Cântarea României color, cu look occidental, în care țărănci din Obor, cot la cot cu ambasadori, studente, oameni de cultură și așa-ziși „jurnaliști" o ridică în slăvi și fac plecăciuni la propriu, într-o uniune de clase ruptă parcă din propaganda comunistă, pe șefa unei instituții de forță în România. Ce efect au avut artificiile suedeze de ieri, în cinstea lui Kovesi? Fanii necondiționați au lăcrimat, adversarii declarați s-au întărâtat, cei neutri s-au îngrețoșat. Câștig zero. Însăilarea de ode grețoase pentru lideri de instituții de forță, într-o țară măcinată până de curând de comunism și de poliție politică, vă asigur că nu este un mesaj inteligent.

În România, e greu să fii la mijloc, de capul tău. Ori ești cu ăia, ori cu ăilalții. Pe problema anticorupției, cu atât mai mult: zici ceva de Kovesi sau DNA, te-ai dat cu infractorii; huidui politicienii veroși și combinagiii afacerilor penale, ți-a umplut Soros buzunarele și mai ești și securist acoperit. La noi se joacă cu barda și înjurătura, nu cu argumentul sau cu nuanța, iar în jocul acesta neanderthalian al discursului public au intrat și mulți jurnaliști bine intenționați, alături de trompete plătite. De aceea, multă lume, inclusiv jurnaliști, au ales să zacă într-o spirală a tăcerii, în care se abțin. Mai bine tac, pentru că părerea lor nu corespunde cu cele ale majorității formate din cele două tabere de cozi de topor. Pentru că dacă fac o observație către o tabără, de ea se va folosi tabăra adversă. Totuși, din când în când trebuie să mai crăpăm un pic această pojghiță a tăcerii autoimpuse de teamă că au de câștigat ăilalții, pentru că altfel vom rămâne în epoca de piatră, în care există doar alb și negru.

Oricâtă nevoie au mass media occidentală și poporul român de un chip pe care să-l asimileze unei povești de succes, așa cum este privită de unii lupta anticorupție și rezultatele sale, este greșit să clădești soclu unui personaj aflat vremelnic la conducerea unei instituții, doar pentru că această instituție funcționează la randament maxim și își face treaba.

M-am uitat de mai multe ori ieri, la videoclipul realizat sub egida Ambasadei Suediei la București și lansat cu ocazia decorării șefei DNA, Laura Codruța Kovesi, cu ordinul „Steaua Polară” în grad de comandor. Tot nu-mi venea a crede că nu este o încercare de discreditare, precum a încercat Ambasada Rusiei în cazul campaniei „Cumințenia Pământului”, sau măcar o simplă glumă proastă, ruptă din Almanahul Urzica, ediția 1986, și translatată cumva pe video.

„Mă bucur nespus că avem printre noi o Wonder Woman autentică. Felicitări”, spune Loredana Alexe, project manager. Ei i se alătură o țărancă din piața Obor: „Noi din piață de la Obor vă susținem”. Apare și Moise Guran, titrat drept jurnalist, și vorbește despre cum a tremurat pentru generația lui care și-a ratat menirea de a schimba România, dar noroc că un procuror, doamna Kovesi, le-a salvat reputația. Roxana Dumitrache, titrată tot jurnalistă, care scrie doar pe blog și de fapt e consultantă de profesie, din ce aflăm pe net, recită și ea o mulțumire mieroasă. Voi, jurnaliști fără vreo știre la activ, cum vă mai numiți după acest clip, activiști?

Să le luați tot, pentru că sunt răi și vor răul țării ăsteia„, o sfătuiește o studentă pe Wonder Woman. Sună a răsturnare de regim burghezo-moșieresc? Încă nu? Ascultați-o atunci pe domnișoara Perla Scripcariu, activistă: „Aș dori să-i mulțumesc doamnei Laura Codruța Kovesi pentru angajamentul dumneaei în lupta împotriva corupției din România„. Vi s-a făcut frig în case, abia mai pâlpâie flacăra la aragaz, v-ați setat ceasul la 4 dimineața, să vă puneți sacoșele la coadă la pui? Mai avem.

Ambasadorul SUA Hans Klemm mai că ar lua-o acasă. „Te felicit, Laura!”. Ambasadorul Germaniei e sobru ca un Mercedes, nu iese din felicitările standard. Cel al Croației e mai tandru: „Dear Codruța”.

Eugen Rădescu, co-directorul Bucharest Biennale, speră ca viața culturală a României să se revigoreze, „cu Laura Codruța Kovesi la conducerea DNA”. Deja simt impulsul să îmi scotocesc prin dulapuri după cravata de pionier. Poate DNA ne va scoate un pic pe toți la defilare. Știți, eu am prins Ceaușescu doar până în clasa a treia, nu am apucat să mă bucur de viața culturală făcută cum se cuvine, cu instituțiile de forță ale acestei țări. Ce mai știu de la ai mei, cică se făceau glume fine, dar așa pe șestache, că altfel te lua. Nu DNA.

Studenta Andreea Botoș pune bonom punctul pe i-ul acestui sinistru videoclip: „Este Supermanul României, care salvează țara asta. Readuce un sistem în care toți oamenii sunt egali”. Adică comunismul, nu? A, nu, poate domnișoara studentă s-a referit la jnapanii penali care se cred de neatins în fața legii. Dar de ce să stricăm un clip așa de bun? Dacă nici acum nu vi s-au aprins toate becurile roșii în cap, vine dansatorul Momo Sanno, la final, și ne trimite pe toți în Coreea de Nord. El face o plecăciune, la propriu, îi mulțumește „stimatei doamne procuror”, apoi începe să aplaude frenetic.

Imaginați-vă acum că în SUA se strâng ambasadorii Marii Britanii, Germaniei, Franței și fac un videoclip, alături de niște cowboy din Texas, de niște studenți la Harvard, de niște activiști și de niște bloggeri mai cunoscuți de peste Ocean. Felicitări, dragă James! Ești Spiderman-ul care ne salvează țara de oamenii răi! Vă mulțumim din inimă, stimate domnule director! Care James, care director? James Comey, directorul FBI, desigur. Nu vă puteți imagina? Slavă Domnului, cel puțin Hillary Clinton ar da în apoplexie.

De ce a recurs o parte a comunității diplomatice occidentale acreditată la București la acest gest? Candidează doamna Kovesi la vreo funcție aleasă de popor? Nu. E simplu. Laura Codruța Kovesi se află sub asediu în ultima perioadă, subiectele fiind lansate exclusiv dinspre o grupare de politicieni și afaceriști anchetați sau trimiși în judecată de DNA pentru corupție, care se face auzită prin mijloacele lor mass media. Scopul lor este ca pătarea imaginii lui Kovesi să se răsfrângă și asupra DNA și asupra luptei anticorupție.

Toată tevatura omagială de ieri nu face decât să intre în logica acestui joc murdar și penibil, care ține doar la cei cu creierele neflexate prea des. O ridicăm în slăvi și îi cântăm ode Laurei Codruța Kovesi, pentru a arăta de fapt că susținem DNA și lupta anticorupție. Vedeți dumneavoastră, are și teoria aceasta occidentală efectele ei adverse: se zice că de o idee trebuie să lipești un chip, o persoană, pentru a crea priză la public. Ce-i aia anticorupție, DNA? Mai bine avem o Wonder Women, pe „draga” și „stimata” Laura sau Codruța, după caz. Și uite așa, din idei occidentale, suedezii au dat-o în practici de Cântarea României, varianta color HD.

Totuși, ce câștig aduce o astfel de abordare? Niciunul, pentru că cele două tabere de care vorbeam la început nu cunosc nuanțele. Cei care susțin necondiționat și fără dubii DNA-ul și implicit pe Kovesi vor aplauda frenetic, cei care îi susțin și îi votează pe penalii care aruncă cu mizerie în DNA vor fi doar întărâtați la ideea că „uite, iar au venit americanii să ne spună cum să ne măturăm noi prin ogradă” și alte variațiuni pe tema „nu ne vindem țara”.

Dincolo de ideea profund antidemocratică de a crea un cult al personalității pentru o instituție de forță a statului și mai ales pentru șeful unei astfel de instituții (să ne revenim, se face suta de ani de la Prohibiție, Eliot Ness nu se mai naște a doua oară), care e sensul clădirii unui soclu pentru un procuror șef? Când el va pleca din funcție, se va închide DNA-ul? Dacă se dovedește că a greșit în trecut, că a plagiat, că a încălcat cumva legea, că a făcut parte din înțelegeri politice tenebroase între oameni pe care acum îi anchetează și va fi nevoită să facă un pas în spate, ce se întâmplă? Moare anticorupția, punem lacătul pe celebra ușă de termopan de lângă Cișmigiu?

Dacă cineva merită felicitat în toată povestea aceasta a anticorupției, atunci să vorbim de DNA și procurorii care lucrează an de an cu o încărcătură de cam 100 de dosare pe cap de om, anual. Să ne facem selfie cu sigla DNA. Desigur, nu sună la fel de sexy. Wonder Woman și Superman nu sunt personaje colective.

M-am întrebat într-un final, omenește vorbind, cum trebuie să se fi simțit Laura Codruța Kovesi privind acest videoclip. Sper din toți rărunchii că s-a simțit cum m-am simțit eu: jenat și scârbit. Pentru că nu aș vrea să știu ce fel de om este acela care s-ar simți onorat de asemenea însăilare sinistră, mai ales cineva care știe că România are doar vreo 27 de ani de democrație în cârcă, și aceia vai de capul lor.

Un indiciu că doamna Kovesi a fost totuși din alt film decât Ambasada Suediei este și declarația sa de la primirea „Stelei Polare”: „Această decorație onorantă reprezintă pentru mine o recunoaștere a eforturilor constante făcute de colegii din DNA de a lucra cu profesionalism și corectitudine în lupta cu corupția la nivel înalt. Meritul meu este doar acela de a coordona o echipă formată din profesioniști, oameni curajoși care cred într-o Românie fără corupție”.

PS: Îmi permit un sfat adresat comunității diplomatice din România. Nu suntem cu toții cozi de topor, iar mizeriile pe care le urmăriți la televiziunile de știri au un public de doar câteva sute de mii de oameni. Nu intrați în logica lor, pentru că e păguboasă, nu o stăpâniți și derapați în penibil video HD, precum de ziua dedicată „Stelei Polare”, jignind inteligența multor altora dintre aceia aflați la mijloc.

Iată aici un clip realizat de Gândul în 2014, la un congres PSD, la scurt timp după ce Viorel Hrebenciuc fusese arestat preventiv în dosarul DNA privind retrocedările de păduri.

Nu este acesta un mesaj anticorupție mult mai subtil, puternic și inteligent, să vezi membri PSD de rând, oameni simpli, punându-și întrebări despre onestitatea pesedistului-emblemă Hrebenciuc („domle, degeaba nu l-au luat”, „ăsta a furat”, „care ne fură pe noi să intre în pușcărie”)? Pentru că însăilarea de ode grețoase pentru lideri de instituții de forță, într-o țară măcinată până de curând de comunism și de poliție politică, vă asigur că nu este un mesaj inteligent.

Inchide