Ziua învingătorilor învinși

La ora exit-poll-urilor, mai toți liderii de partid, cu excepția, poate, a lui Crin Antonescu, și-au mascat înfrângerea ca să se autoimpună, măcar pe ecrane, victorioși în alegeri. Vasile Blaga a văzut victoria în supraviețuirea „acestui partid lovit și din interior și din afară”. Victor Ponta le-a purtat de grijă celor „care au pierdut la cacialma”, trecându-se pe sine pe malul celălalt. Elena Udrea a făcut uitat pariul de 11% din care n-a scos decât 6% și-a proclamat victoria prin nenumitul „rezultat pe care am reușit să îl obținem”. Votul de ieri le-a arătat că au pierdut:

1. PSD, cu toată mașinăria și televiziunile de partid, cu aparatul de stat în genunchi, nu a putut controla, pe de-a întregul, procentele lui Mircea Diaconu. Dacă ar fi făcut-o, așa cum PDL i-a distribuit chibzuit Elenei Băsescu câte 10 voturi în fiecare secție în 2009, scorul PSD – Diaconu ar fi fost acum 41% la 3,4%, așa cum ar fi arătat victoria reală, și nu 37,6% la 6,81%.

ACTUALITATE Ouă roșii, niciodată de la market. Riscul de a ruina masa de Paște

23:02

ACTUALITATE Ion Cristoiu: „PSD nu vrea prăbușirea Coaliției. Vrea aceeași Coaliție cu un alt premier de la PNL”

23:00

2. PNL, cu toate redutele câștigate în țară pe valul simpatiei USL în 2012, nu a reușit să-și țină în frâu primarii și președinții de consilii județene și cu atât mai puțin să-i facă să creadă în Crin Antonescu președinte.

3. PDL caută încă, abramburit, prin scorurile pe județe, trădătorii. Modelul Boc, cu o mână întinsă la Băsescu, cu alta agățat de Blaga a tras în jos, la Cluj, și PDL (16,1%), și PMP (6,5%).

4. Președintele Băsescu și-a târât după el în PMP fidelii din București și din diaspora, atâția câți i-au mai rămas, fără însă ca partidul, cu Elena Udrea pe afișe, să sară cu infimul 6,21% măcar peste Mircea Diaconu și cu atât mai puțin până la scorul „de două cifre” cerut de la Cotroceni. În 2007, la fel de „tânărul” PLD lua, cu un efort financiar mai mic, 7,78%.

5. Forța Civică, a lui Mihai Răzvan Ungureanu, nu există.

6. Procentele lui Mircea Diaconu, greu de explicat matematic și dirijate voluntar de televiziuni, i-au năucit pe toți. Dacă ar fi luat cu  2% – 3% în plus, cât a primit Mircea Diaconu peste cât avea nevoie să ajungă în Parlamentul European, PSD l-ar fi anunțat pe prezidențiabilul Ponta „chiar de a doua zi”, cum prevesteau baronii. Cu 2% – 3% în plus, Crin Antonescu nu era, probabil, forțat să demisioneze. Cu aceleași 2% – 3% în plus, PDL putea trimite PMP să tragă lung aer în piept și să mai rabde. În fine, cu 2% – 3% în plus, Elena Udrea făcea mai mult decât cafeaua la ibric.

Dar în alegerile de ieri, un alt partid, fără nume, a trecut pragul. 332.000 din cei care au venit la vot, mai mulți decât în 2009 și mai ales din orașe, au anulat, conștient, buletinul. Fac 5,83%, de două ori mai mulți decât erau acum 5 ani, și, chiar dacă partidele i-au ignorat constant, n-au stat, totuși, acasă.

Ei, cu cei 679.515 care au venit la vot neanunțați, distorsionând obișnuitele sondaje, au semănat bruma de panică în partide. Sunt, poate, singurii care au câștigat, de fapt, în România, acest tur zero pentru Cotroceni.