Cu ARCA pe Marte. Românii aruncă Europa în aer

Dacă pe uscat România i-a scos peri albi Europei, în aer pare să fie unul dintre partenerii ei stabili. În consecință, Asociația Română pentru Cosmonautică și Aeronautică (ARCA) a fost luată pe sus de către Agenția Spațială Europeană (ESA) și inclusă în programul ExoMars. Cele două au semnat deja un contract de 1,1 milioane de dolari pentru anul 2013, fiind posibilă continuarea colaborării lor și în 2014. 

Ce vrea ExoMars

Programul inițiat de ESA vizează explorarea planetei Marte. „Europa vrea să intre în cărți în ceea ce privește acest gen de activitate. Așa că Agenția urmărește micșorarea decalajului existent în acest moment, pe care Europa îl înregistează față de proiectele în desfășurare ale SUA și Rusia”, explică președintele ARCA, Dumitru Popescu.

Meteorologii Accuweather au anunțat deja prima ninsoare în București. Pe ce dată ninge

08:42

NEWS ALERT O dronă s-a prăbușit în zona localității Plauru din județul Tulcea și a provocat un incendiu. Radarele MApN nu au detectat-o

08:33

ExoMars este un vehicul spațial, care va fi lansat în ianuarie 2016, de pe cosmodromul de la Baikonur, cu o rachetă rusească Proton, iar călătoria sa spre Marte va dura nouă luni.

Sistemul va fi format, potrivit precizărilor specialiștilor, dintr-o navă (Orbiter) și un Lander (Modulul Demonstrator de intrare, coborâre și plasare pe sol – EDM). „Cu trei zile înainte de a ajunge pe Marte, EDM se va decupla de Orbiter și va intra în atmosfera Planetei Roșii. Acesta va frâna, folosind o parașută și se va plasa pe solul marțian, folosind motoare rachetă. La rândul său, Orbiter se va plasa pe o orbită eliptică în jurul lui Marte, apoi va traversa atmosfera înaltă, pentru ca, în cele din urmă, să se stabilească pe o orbită circulară de aproximativ 400 de kilometri, de unde va realiza misiunea științifică”, spun ei.

Ce fac românii

Pentru programul ExoMars, ARCA va construi sistemele de zbor care vor permite testarea parașutelor de recuperare, în acest scop urmând să efectueze, eventual, două zboruri.

„Noi vom testa parașutele care urmează să fie folosite în program, dar care nu sunt realizate de noi. Aceasta se va întâmpla în perioada septembrie – noiembrie 2013, în cadrul «High Altitude Drop Test».

Până atunci, deși timpul este extrem de scurt, vom construi două vehicule de test, la baza noastră din Râmnicu Vâlcea, cântărind, fiecare, undeva la 640 de kg – DTV (Drop Test Vehicle). De asemenea, vom realiza și două baloane de mare altitudine. Pentru a vă face o idee, vă pot spune că suprafața unui astfel de balon – confecționat din folie de polietilenă de înaltă densitate, cu o grosime puțin mai mare decât cea a unei foi de ceapă și o capacitate de 100.000 mc, ce vor fi umplut cu heliu – este echivalentă cu suprafață a două terenuri de fotbal”, precizează Popescu.

Ansamblul – DTV-balon – va fi lansat deasupra Mării Negre, urmând să ajungă la altitudinea de 30 de kilometri. Acolo, vehiculul se va desprinde și va cădea, urmând să atingă viteza de 0,8 Mach. La această viteză, DTV va declanșa sistemul de parașute, pentru a le testa în zbor, în condițiile atmosferice simulate ale planetei Marte. Datele de zbor vor fi transmise de la DTV la Centrul de control și comandă a zborului aparținând ARCA, eventual la centrul de control ESA.

Cum au ajuns ESA și ARCA să colaboreze

„Inițial ni s-a cerut o părere despre un astfel de test, fiind invitați la ESA. N-am vrut să merg la ei pentru că aveam, oricum, un program foarte încărcat. Dar n-am scăpat de PR. Că e bine să mergem să vedem ce e, cum e… Măcar și din curtoazie. Că nu e bine să refuzăm. Ei, și m-am dus. Mi-am spus părerea, la care ei m-au întrebat: ei, și cum faceți asta?! Ce să facem? Asta, ce ne-ați spus! Păi n-o facem noi… Ba, voi o faceți!, au zis ei, și așa a rămas. Ne-am mai văzut de două ori, la ei și la noi, am negociat și am bătut palma” povestește Dumitru Popescu. Iar de atunci au început treaba. Primul DTV este aproape gata. „Sigur, termenul a fost în scurt, dar nu ne-am speriat. Lucrăm bine în regim de stres, de termene fixe. Ne place extraordinar”, mai spune președintele.

Aproape totul despre ARCA

Asociația Română pentru Cosmonautică și Aeronautică (ARCA) este o organizație non-guvernamentală, înființată în 1999.

„Fiind cu toții tineri și pasionați de aeronautică și astronautică, studenți la „Aerospațiale” în București, am decis să realizăm vehicule aerospațiale civile. Dar, cu toată pasiunea, În România nu prea aveai unde să faci asemenea lucruri. Exista doar o fabrică de rachete militare, iar noi aveam activitate civilă. În consecință, am hotărât să începem pe cont propriu, pe banii noștri adică, întrucât ne era foarte clar că nu te poți duce la sponsori să le spui: vreau să fac rachete! Suna, cel puțin, nerealist. Pe măsură ce am realizat anumite proiecte, sponsorii au devinit receptivi și au decis să ne sprijine”, povestește președintele Popescu, încă foarte tânăr și extrem de pasionat la cei aproape 36 de ani ai săi.  

Portofoliu ARCA

Printre obiectivele echipei ARCA se numără dezvoltarea rachetei orbitale Haas 2C, capabilă să transporte o încărcătură de 300 de kilograme în orbita terestră joasă, dezvoltarea avionului supersonic de transport IAR-111 Excelsior, dezvoltarea rachetei orbitale Super Haas, capabilă să plaseze pe orbită sarcini utile de 2,5 tone.

Printre programele anterioare dezvoltate la ARCA s-a numărat racheta Demonstrator 2B, echipată cu primul motor din lume, din materiale compozite, reutilizabil, care a fost lansată cu succes pe 9 septembrie 2004, de la Baza Forțelor Aeriene de la Capu Midia. De asemenea, ARCA a dezvoltat sistemul aerospațial Stabilo, care a executat două zboruri. Misiunea 1, lansată la o altitudine de 14.700 de metri, în stratosferă, și Misiunea 2, lansată în 2007, la o altitudine de 12.000 de metri, deasupra Mării Negre, cu sprijinul Forțelor Navale, a Forțelor Aeriene și al ROMATSA. Acestora li s-a adăugat racheta suborbitală Helen, demonstrator tehnologic pentru competiția Google Lunar X Prize, lansată pe 1 octombrie 2010, din largul Mării Negre, în cadrul Misiunii 4B, atingând altitudinea de 40 de kilometri.