FOTOREPORTAJ. De 1 Iunie, doi copii au un vis: să mănânce o pizza și să vadă un parc: „Aș vrea și o shaorma, că nu am mâncat niciodată. Am văzut la televizor”

Redactor:
Ina Stoica

La ieşirea din satul Însurăţei, spre comuna Dideşti, la vreo sută treizeci de kilometri de București, o familie a fost nevoită să-și croiască un drum de la zero după ce acoperișul casei le-a luat foc în întregime. Asociația ”Aura Ion” le-a găsit o casă, în Didești: „Acum nu mai înghețăm de frig”, spune mama. În timp ce alți copii de 1 iunie primesc cadouri și sunt cu bicicletele prin parcuri, Narcis și Florin au două mari dorințe: să mănânce pizza și shaorma și să meargă într-un parc. Un loc pe care nu l-au văzut niciodată.

În satul Didești, la familia Păun coronavirusul nu a ajuns, ci frica zilei de mâine. Ulița umplută de pietriș duce către casa unde Mihaela și cei cinci copii ai săi locuiesc de mai bine de șase luni. E zarvă, e gălăgie. Așa pare de la distanță că sună copilăria.

Copiii de pe ulița din Didești

Narcis, o mogâldeață de copil, tuns aproape periuță, vede mașina ce urcă spre uliță și e fericit că a primit Nesquik. Are șapte ani și merge la școală la Merișani. A primit teme de la învățătoare și le-a făcut cu mama, dar nu le-a trimis înapoi că nu avea telefon. Săptămâna asta, Mihaela a făcut rost de unul: „L-am luat de la cineva din sat, trebuie să-i dau două milioane pe el. Dacă strâng bani îl păstrez, dacă nu, îl duc înapoi”, spune femeia.

Alexandra, o puștoaică de 14 ani, cu părul șaten-închis, care în preajma străinilor nu ridică ochii verzi din pământ, nu a mai mers la școală. Cu vocea moale și capul în pâmânt, spune că nu știe să citească și să scrie. Trebuia să fie în clasa a opta, dar e într-a cincea. Când era mică visa că va deveni polițistă.

De când s-a mutat la Didești colegii o strigă ”cămila”, ”frunza” și i-a fost rușine să mai meargă la școală, așa că a abandonat-o. Mama știe, însă, că singura cale este educația : „O strigă și țiganca, dar noi nu suntem țigani. Tatăl meu a fost moldovean. Dar trebuie să știe să scrie și să citească. Ea e mai băiețoasă, îi apără pe ăștia mici”, spune Mihaela.

Alexandra și Florin au grijă de fratele cel mic, Aurel

Mama care îi păzea de șobolani

Înainte să se mute în casa de la Didești, Mihaela și copiii au stat într-o magazie pe care o foloseau  inițial pentru depozitarea talașului și lemnelor. Puneau celofan și dormeau acolo. Noaptea, femeia nu dormea de frică ca să-i păzească pe copii de șobolani.

Anul trecut, Mihaela plecase în Spania la muncă, dar a fost nevoită să se întoarcă când a aflat că acoperișul casei a mistuit în totalitate din cauza unui scurtcircuit. Copiii locuiau cu bunica și erau plecați la magazin.

„Am fost la domnul primar să ne ajute, dar nu ne-a ajutat. A zis să așteptăm. Altora le-a dat locuri de case, pe noi nu ne-a băgat în seamă. Asta e. Măcar nu ne-a fost frig astă iarnă”, spune Mihaela.

Dorința copiilor : să mănânce pizza și să meargă în parc

Andrei și Narcis au o dorință : să meargă într-un parc. Nu au văzut niciodată unul, însă au auzit de la televizor că e un loc cu multă verdeață. Florin, puștiul cel mare,  tânjește după o pizza și o shaorma. A văzut tot la televizor. L-a fascinat când a văzut un bucătar rotind  blatul din cocă pe degete. Și-ar dori și el într-o zi să-și facă propria pizza.

Florin și locul lui din curte

 

Mihaela muncește cu ziua, pe unde apucă, la vie sau porumbi, și când e plecată, Florin și Alexandra, stau cu bebelușul de doar câteva luni. Și-a pus cartofi și roșii în gradină de una singură. Vrea să pună acrituri la borcan: sunt preferatele lui Narcis. Băiatul de doar șapte ani spune că are buba, dar nu se plânge. Are hernie ombilcală și trebuie operat cât mai repede.

Foto: Mihaela strânge hainele de pe sârmă, înainte să înceapă ploaia

Casa de la Didești și shaorma

Sunt fericiți că iarna trecută au avut sobă și n-au mai fost nevoiți să stea în magazie. Asociația ”Aura Ion” le-a găsit casa care le ține de cald. Pe sub covoare au pământ, pereții sunt scorojiți și mâncați de timp. Le ploua în casă, dar un băiat i-a ajutat și le-a mai bătut o tablă pe acoperiș. Au tras un fir și acum au curent și lumină. Între timp, au primit și o capră pentru lapte, iar cloșca din curte a murit.

La școală, pe Florin l-au bătut colegii. Mihaela a mers  acolo și au bătut-o și pe ea: „Eram cu burta la gură când m-am dus. M-au bătut și pe mine. Ne e frică să ieșim, am sunat și la Poliție odată”.

Alexandra o ajută cu curățenia prin casă, iar băieții prin grădină. Lui Narcis i-ar plăcea să mănânce și pepeni, așa că mama a pus în grădină. „Aș vrea și o shaorma, că nu am mâncat niciodatată. Am văzut la televizor”.

 

Foto: Narcis și Andrei, fericiți că au primit iaurturi
Foto: Mihaela în curtea din Didești

Casa de la Didești are nevoie de recondiționări pentru ca familia să locuiască în continuare acolo. Cei care vor să ajute familia Păun poate lua legătura cu Asociația Copii pentru Viitor, care  în colaborare cu Asociația ”Aura Ion”, îi vizitează frecvent și îi ajută cu produse alimentare și de igienă. Donațiile se pot face în contul asociației ”Copii pentru Viitor” cu precizarea „Familia Păun din Didești”: RO87BTRLRONCRT0336144801, Banca Transilvania.

Asociația Copii pentru Viitor este un ONG înființat în 2016, doar din voluntari. Scopul lor este reducerea abandonului școlar și integrarea copiilor proveniți din medii sociale dezavantajate. În timpul pandemiei de coronavirus, aceștia au parcurs 2900 km prin țară, în cinci județe –Hunedoara, Ialomița, Brașov, Teleorman și au dus pachete cu produse alimentare, de igienă persoanală, cărți, la peste 3000 de persoane. Au donat trei tone de alimente și produse de igienă copiilor internați la spitalul Marie Curie, în secțiile de hemodializă și oncologie.

 

Inchide