HOTEL CIȘMIGIU la 100 de ani: reînvierea uneia dintre cele mai frumoase clădiri istorice

După 2000, hotelul a fost achiziționat de compania Hercesa, unul dintre cei mai mari dezvoltatori imobiliari spanioli, implicați în piața construcțiilor din România. În urmă cu două săptămâni, compania a anunțat renovarea fațadei hotelului – parte a unui amplu proces de reconstrucție-restaurare care îi va reda acestei clădiri „pariziene” strălucirea de altădată.

Spanioli îndrăgostiți de București

„Am cumpărat hotelul în 2004, odată cu debutul activității noastre în România. Ne-a plăcut foarte mult arhitectura clădirii – vorbesc de companie; eu am venit aici în 2010”. Mauricio Mesa Gomez, directorul general al Hercesa Internacional în România și Bulgaria, este surprinzător de tânăr. Are 37 de ani, este avocat – specializat în domeniu imobiliar, cadastru, urbanism -, din 2007 a reprezentat interesele Hercesa în Bulgaria, iar din 2010, compania i-a oferit, la pachet, și România. Vorbește românește cu „aer” spaniol, dă muzicalitate și volute limbii, o dinamizează prin „r”-uri ferme, vivace și plăcute. Caută cele mai potrivite cuvinte, apoi întreabă privindu-te fix: „așa?”

ULTIMA ORĂ Centrala nucleară Paks din Ungaria revine la capacitate maximă. Magyar: „Turbina șase a atins 3.000 de rotații pe minut și produce din nou energie”

09:46

INEDIT Singura stațiune de pe litoralul românesc unde marea nu îngheață niciodată, nici chiar în timpul iernilor cumplite. Care e motivul

09:23

„Bine, aici în București sunt mai multe clădiri frumose. Bucureștiul este un oraș minunat, cu clădiri vechi, superbe. În centru, clădirile ambasadelor, în Cotroceni. Magnific… Păcat că nu este mai curat, mai întreținut… Așa?! Dar, cu timpul, o să ajungem și acolo, nu?!”.

Mauricio Mesa Gomez

Hotel „Cișmigiu” – demolat la interior pentru crearea unui nou spațiu

Când a cumpărat „Cișmigiul”, Hercesa a intenționat să păstreze clădirea în întregul ei, la interior și exterior, și doar să reconsolideze structura de rezistență. „Din păcate, însă, totul era extrem de deteriorat, zdruncinat de cutremure, de trepidații, aproape descompus. Hotelul nu a căzut pentru că a avut o structură mixtă – metal și beton armat – ceea ce i-a conferit o marjă mai mare de flexibilitate, element extrem de important”. În consecință, nu a existat altă soluție decât aceea a păstrării fațadelor și a demolării interiorului, în totalitate, alternativă complexă și riscantă în același timp. „Lucrarea a presupus o mare complexitate tehnică. Am străpuns, la fiecare nivel, și am turnat un pilon de beton, temporar, fixat prin armătură metalică, la fațadă. Apoi am început demolarea, manual, de sus până jos. Am reușit să creăm un nou spațiu, în subteran, unde am construit o parcare cu 36 de locuri, hotelul devenind, astfel, unicat – singura clădire istorică din București cu parcare la subsol. La interior, am creat o structură nouă, cu instalații și dotări de ultimă oră. Propriu-zis, o altă clădire atașată fațadei istorice.

Așa a devenit Hotel „Cișmigiu” o carte de vizită, extrem de importantă, atât pentru noi cât și pentru oraș”, povestește mulțumit Mauricio Mesa Gomez.

Recepție cu fast la o sută de ani

Directorul general anunță că recepția clădirii va avea loc la sfârșitul lui aprilie, începutul lui mai. „Rămâne ca, ulterior, să finalizăm, în două-trei luni, interioarele – finisaje, mobilier, tocărie. Hotelul va fi gata, cu totul, în vară, dar vom organiza un eveniment de amploare în luna septembrie, la care vor participa reprezentanții Ambasadei Spaniei, reprezentanții patronatului Hercesa, diverse somități. Anul acesta, clădirea „Cișmigiu” împlinește 100 de ani”.

Altfel, spaniolii cochetează cu ideea redeschiderii restaurantului Gambrinus, în condiții deosebite. „Este important pentru noi să refacem acest loc, cu puternică rezonanță în amintirea bucureștenilor. Dar nu vrem să o facem oricum, ci păstrând arhitectura inițială, ba chiar și patina timpului. Sperăm să fie posibil. Suntem în negocieri și dorim să ducem lucrurile la bun sfârșit”, se declară optimist Mauricio Mesa Gomez.

„Mulți ne-au crezut nebuni”

Romeo Ghica este coordonatorul Departamentului Tehnic al Hercesa România. Un fel de „antrenor-jucător” al echipei – formată, în întregime, din români -, care a pus în operă lucrarea. Și el e foarte tânăr, la cei 33 de ani ai săi. A terminat Facultatea de Construcții și activează în cadrul companiei din 2006.

Romeo Ghica. foto Catalin Abagiu

„Deși par simple la prima vedere, lucrurile n-au fost deloc așa” spune el, alegându-și, precaut, cuvintele. „După ce am achiziționat clădirea, în 2004, am consacrat următorul an definitivării documentație de reabilitare, în vederea consolidării edificiului. Până în primăvara lui 2006, am obținut avizele și permisele necesare. Ne-am apucat de treabă, am curățat clădirea, am înlăturat finisajele vechi și, odată ajunși la structura de rezistență, ne-am dat seama că, practic, clădirea nu mai poate fi consolidată”.

În iulie, au anunțat primăria că trebuie schimbată soluția, iar în toamnă, s-au reapucat de treabă. Timp de trei ani, au căutat cea mai adecvată soluție, colaborând cu cele mai importante ateliere de arhitectură și instalații din țară. „În primăvara lui 2009, cu soluția de rezistența creionată și cu toate autorizațiile necesare obținute, am decis contractarea lucrărilor”. În august, același an, au început lucrările de consolidare pentru fațadă și demolarea interiorului.

„Mulți ne-au crezut nebuni” spune zâmbind Romeo Ghica. „Lumea ne avertiza că nu vom putea face față provocării din cauza complicațiilor tehnice și a legislației deficitare. Și totuși, după foarte multe încercări și ipoteze de calcul, am reușit să ajungem la o soluție benefică pentru toată lumea”. O soluția riscantă, recunoaște Ghica. „Faptul că am susținut fațada clădirii, doar din interior, fără să folosim instalații exterioare, faptul că parte din structura nouă se ridica în timp ce structura veche era încă în picioare, a presupus un risc important pentru noi; e drept, controlat. Dar am fost nevoiți să adoptăm soluția tehnică pe care ne-a cerut-o clădirea. Ea ne-a dictat, iar noi ne-am asigurat că tot ce ne cere ea se face la timp”, spune, mult mai relaxat azi, Romeo Ghica.

Lemnul, o poveste în gri

Șeful tehnicului ne asigură și el că, în trei-patru luni, totul va fi gata. „Mai sunt finisajele de pus la punct. Suntem pregătiți să vopsim, să punem ușile și să mobilăm. Dar…” pentru că există și un dar, povestea cu lemnăria nu e deloc atât de simplă precum pare.

„Vrem să dăm unitate clădirii, în ansamblu, ceea ce ne-a făcut să nu tratăm separat mobila, tocăria și elementele de design. În România n-am găsit o companie, care să furnizeze un serviciu complet de această natură. În Spania, da. Pe mine mă interesează ca dulapul și ușa să aibă aceeași textură. „Agregatorul” spaniol înglobează mai mulți producători – de uși, de mobilă, de varii elemente din lemn. Furnizorii știu că nu trebuie să adauge stratul final de furnir, până când acesta nu va fi ales de beneficiar. Odată ales, furnirul va „îmbrăca” în aceeași culoare și textură, atât ușile, cât și restul elementelor de decor ori mobila”, explică Ghica.

Furnirul ales de Hercesa pentru „Cișmigiu”, va avea textura stejarului, băițuit în tonuri de gri. „Am mers pe ideea contrastului. Pereții vor avea nuanțe de alb și anumite variațiuni de gri, de exemplu în băi. Acest contrast face necesară existența anumitor puncte de culoare. Cu atât mai bine este pusă în evidență o lampă roșie într-un decor contrast de alb și gri. De altfel, culorile au fost impuse chiar de fațadă” mai spune Romeo Ghica.

Baia face legea

În final, reprezentantul Hercesa ne destăinuie „secretul” aparthotelului „Cișmigiu”. „Cele 60 de camere ale hotelului sunt, de fapt, 60 de miniapartamente de două camere, cu suprafețe cuprinse între 45 și 50 de mp. Am fost nevoiți să alegem această soluție, întrucât camerele vechiului hotel nu aveau băi. Dacă am fi amplasat câte una, în fiecare cameră, suprafețele s-ar fi redus prea mult. Așa că am cuplat camerele, în care am amplasat băile necesare. Anumite apartamente dispun și de bucătării complet utilate, altfel foarte necesare”, adaugă Romeo Ghica.

Date tehnice

Lucrările de construcție au durat trei ani – 2009-2012 – și se ridică la o valoarea aproximativă de 15 milioane euro;

Suprafața totală construită este de 9.791 mp;

Proiectul cuprinde spații comerciale la parter, spații pentru birouri la mezanin și etajul 1 și un hotel de 4 stele, cu 60 de apartamente, dispuse la etajele 2, 3, 4 și 5.

De asemenea, clădirea este prevăzută cu o parcare subterană, de 36 de locuri.

Spații închiriate

O parte din parter, întreg mezaninul și o parte din etajul 1 au fost închiriate de Institutul Cervantes.

Spații disponibile

Două spații comerciale (200 și respectiv 270 mp utili), la parter, și aproximativ 600 mp de open space pentru birouri, la etajul 1.

Pentru cele de la parter, Hercesa este în discuții avansate cu companii interesate să investească în viitoarea berărie Gambrinus, ce va fi amplasată exact în spațiul în care a funcționat începând cu anul 1941, precum și cu un cunoscut brand de cafenele, care intenționează să deschidă o nouă locație în clădirea „Cișmigiu”.

Hercesa mai poartă discuții în vederea deschiderii unei sucursale de bancă, a unei farmacii și a unei librării.

Cine este Hercesa România

Compania spaniolă Hercesa și-a început activitatea în România în anul 2004, odată cu achiziționarea clădirii „Cișmigiu”. În prezent, dezvoltatorul imobiliar a finalizat și a dat în folosință 420 de apartamente, în cadrul Vivenda Residencias (proiect dezvoltat în zona bulevardului Basarabia). În continuare, are în vedere construcția a încă aproximativ 5.100 de locuințe, prin cele trei proiecte ale sale: Vivenda Residencias, Ansamblul Ghencea (zona Prelungirea Ghencea) și Estellas Residencias (în zona Șoseaua Orhideelor).

Viață de hotel. Istorii

Hotelul „Cișmigiu”, denumit inițial „Palace”, ridicat în anul 1912, este prima clădire construită pe Bulevardul Regina Elisabeta. O lungă perioadă de timp, hotelul a constituit unul dintre simbolurile Bucureștilor, fiind, până la 1948, proprietatea renumitului arhitect aromân Nicolae Nacu Pissiota, care l-a și proiectat. După acest an, resortul a fost naționalizat.

La începutul anilor ’20, cu cele 200 de camere ale sale, „Cișmigiul” era considerat drept unul dintre marile hoteluri ale Capitalei, foarte frecventat datorită poziției sale centrale și a eleganței recunoscute – pereții camerelor erau tapetați cu foiță de aur.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, asupra clădirii a fost lansată o bombă, care a străpuns acoperișul din beton, ajungând până la etajul 3. Din fericire, nu a explodat.

Din 1948, odată cu naționalizarea, începe și degradarea clădirii, lăsată de comuniști în voia sorții. Închis în 1970, hotelul devine, după 1989, căminul studenților ATF. În acea perioadă are loc un tragic accident, în care o tânără studentă din Republica Moldova își pierde viață după ce cade în puțul liftului unde agonizează trei ore fără să poată fi salvată. Moartea tinerei îl afectează pe solistul trupei Vama Veche, Tudor Chirilă, care transpune, pe melodia formației Eagles – „Hotel California” -, versurile studentului la acea vreme, Cristi Iacob – cazat în același cămin -, cântecul intitulându-se „Hotel Cișmigiu”. La scurt timp, căminul redevine hotel, pentru ca, în 1995 să fie închis definitiv. La începutul anilor 2000, clădirea este retrocedată proprietarilor de drept.

Berăria „Gambrinus”

Berăria „Gambrinus”, în „original”, nu este aceea care a funcționat începând cu anul 1941 în clădirea „Cișmigiu”.

Locanta lui Nenea Iancu, născută la 1901, era amplasată vizavi de vechiul Teatru Național, de pe Calea Victoriei, bombardat de americani, în 1941. Berăria s-a dovedit a fi singura „afacere de succes”, la public, a marelui dramaturg, devenind în scurt timp un adevărat brand. După plecarea lui Caragiale la Berlin, berăria a fost preluată de alt „cârciumar”, dar specificul a rămas același. În 1940, clădirea în care funcționa „Gambrinusul” a fost demolată. La scurt timp, însă, un „întreprinzător” pe nume Naumescu a deschis o cârciumă de lux, la parterul Hotelului „Cișmigiu”, pe care a botezat-o „Gambrinus”. Așa i-a rămas numele până astăzi.