Referendumul în Casa Domnului din Alexandria

Redactor:
Carmen Dumitrescu
Referendum pentru familie. Reportaj în curtea catedralei din Alexandria. Vezi cum explică credincioșii că participarea la referendum este o mărturisire în Hristos

Slujba de duminică a adus în Catedrala „Sf.Alexandru”, pictată de Ioan Luchian, adăpost al mormântului lui Alexandru Dimitrie Ghica și loc central al spiritualității în reședința județului Teleorman, zeci de oameni, interesați să asculte opinia Bisericii despre ce ar trebui ei să facă în cea de-a doua zi a referendumului. Iar răspunsul căutat a venit direct din gura părintelui Gelu, în predica de final: „Trebuie să ne trezim, să nu mai dăm vina pe alții! Avem posibilitatea să facem acest lucru. Și cine simte așa ceva, nu va băga azi un dumicat la prânz în gură, dacă n-a fost mai întâi să spună că este ortodox autentic, familist convins și creștin adevărat!”.

În curtea catedralei, într-o atmosferă încremenită, copiii străzii se joacă. La porțile lăcașului de cult, părinții lor ne cer să nu le deranjăm cu interviuri momentele în care încearcă să convingă oamenii de povestea mâinii întinse. Le respectăm dorința… Pe băncile de lângă catedrală, un bătrân așteaptă predica de final. A fost deja la referendum încă de sâmbătă și crede despre homosexuali că sunt niște „descreierați”. De aceea, consideră că preotul procedează corect, chemând lumea la referendum.

„Am fost ieri. Ce să votez? Da! Eu am doi copii și am doi nepoți, bărbat și femeie… nu… N-am cunoscut homosexuali, dar am auzit de ei. Am o părere foarte proastă să știți. Preotul a spus în biserică, a spus de multe ori. Bineînțeles că a spus și e foarte bine ce spune, să știți! Referitor la asta, eu îi consider pe ăia care sunt homosexuali și pe fetele care sunt așa niște descreierați! Așa îi consider, tată! Așa că nu e nicio problemă!”, ne spune bătrânul.

Slujba e în plină desfășurare, dar o parte dintre credincioși mai ies, din când în când, să ia aer. Motivul pentru care își doresc să rămână până la sfârșit e predica.

Un funcționar public stă nemișcat, așteptând ceva. Când l-am întrebat despre referendum, omul s-a oferit cu bucurie să povestească despre credința lui extrem de putrenică: „Deocamdată nu am fost, dar merg sigur. Merg, pentru că este o ideologie și e o ideologie păguboasă, această ideologie a identității de gen. Consider că este o învățătură mai rea decât comunismul și cei care o propagă sunt cumva rupți de biserica ortodoxă. De orice creștinism, nu doar de biserica ortodoxă. N-are nicio legătură cu politica, n-are nicio legătură cu PSD-ul. Probabil că până la ora 17.00, noi, ceilalți, pentru că așteptăm, probabil că PSD-ul va da greș, dar noi vom salva referendumul până la urmă. Creștinii ortodocși și, creștinii în general, trebuie să salveze acest referendum. Atenție mare! Chiar îi chem pe toți creștinii să meargă să salveze Referendumul!”.

În același timp, din biserică iese o pensionară. Pare cumva stânjenită să discute subiectul, dar acceptă totuși să spună ce crede. La finalul discuției, femeia se vede nevoită să recunoască faptul că îi e frică, dacă nu se duce: „Cred că așa trebuie să fie, între o femeie și un bărbat, adevărata familie. Eu asta o văd. N-am cunoscut homosexuali, de ce să vorbesc, dar nu, n-am cunoscut așa ceva. Preotul ne-a spus. De câte ori am venit, ne-a spus să mergem. Să nu evităm. Nu știu ce să vă spun, mie mi-e frică să nu mă duc, sinceră să fiu, v-am spus adevărul!”.

Spre finalul slujbei, un bărbat care a participat la protestul de la 10 august înțelege care este subiectul interesului nostru acolo și ține în mod special să-și exprime părerea. Domnul Grigore consideră că neparticiparea sau participarea la referendum nu are legătură cu manipularea și își dorește în mod special să accentueze faptul că nu se simte manipulat în convingerile lui: „Cu toată convingerea am fost. De ieri, da. Am votat pentru viitorul copiilor noștri, pentru că sunt foarte dezorientați copiii noștri și nu mai știu în ce să creadă. Dacă noi nu le dăm un exemplu și nu luăm atitudine, copiii noștri vor păși pe o cale total greșită. Nu sunt bani cheltuiți degeaba. Banii oricum se cheltuiau în altă parte, să știți. Eu am fost și pe 10 august în Piața Victoriei, am participat la acel miting și să știți că mi-am exprimat și ieri convingerea. E o mărturisire în Hristos, sunt un creștin practicant, deci nu este o manipulare politică. Să înțelegem!”.

Între timp, slujba de duminică se apropie de sfârșit. Părintele Gelu își începe predica de final. Credincioșii îl privesc cu drag. Prin vitraliile pictate cu chipurile sfinților trec raze de soare, lumina încercând parcă să spargă întunericul. Dar nu reușește.

Vocea părintelui se aude din ce în ce mai hotărât. Vorbește despre păcatul homosexualității și, mai ales, despre cel al comodității. Oamenii se închină. Vocea părintelui spune, pentru ei, adevărul: „Această iubire în familie este binecuvântată de Dumnezeu. Este și o obligație conjugală, este și o împlinire a rosturilor lumești și care ne împing unul spre celălalt, bărbat și femeie. Astăzi vorbim despre o iubire la care ți-e rușine să te gândești. O iubire coborâtă până la nivelul de animalitate, și mai jos! Și atunci astăzi suntem chemați să afirmăm opțiunea noastră despre viața noastră de familie. Astăzi suntem chemați ca națiune să exprimăm o opinie. Să exprimăm în ce fel vrem să trăim. Și noi stăm acasă și privim indiferenți, batjocorind acest adevăr al existenței umane, care este familia. Pentru că viața nu poate să se nască dintr-o iubire care nu implică un bărbat și o femeie. Tot ceea ce este dincolo de asta este Iadul pe Pământ!”.

Catedrala „Sf.Alexandru” din reședința județului Teleorman este o clădire impresionantă, construită în perioada 1869 – 1898. Este realizată în stil bizantino-romanic. Picturile murale în ulei au fost realizate în anul 1898 de către o echipă formată din Constantin Artachino, Constantin Pascali și Ștefan Luchian. În cea mai mare parte a timpului, porțile catedralei sunt închise. Dar în cea de-a doua zi a referendumului ele s-au deschis larg, pentru a propovădui un demers profund laic.

 

Inchide