Părinții copiilor cu cerințe educaționale SPECIALE încep să depună petiții la CNCD. Cristian Jura: „Chiar am audiat câteva cazuri cutremurătoare!”
Demersurile pentru înscrierea copiilor la școală sunt în plin avânt în această ultimă lună de vară, la fel ca și conștientizarea obstacolelor în relație cu unitățile de învățământ de către părinții care au copii cu cerințe educaționale speciale. În acest context, au început să fie depuse sesizări la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), după cum a dezvăluit pentru Gândul Cristian Jura, membru în Colegiul director al autorității naționale în domeniu.
Aproprierea anului școlar aduce un nou val de petiții la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării ce vizează procesul de educație.
„Din păcate, am început să primim petiții din ce în ce mai numeroase legate de copiii care au cerințe educaționale speciale (CES) și interacțiunea dintre familie și școală. Școlile au obligația să ofere șanse egale la educație fiecărui copil, indiferent de posibilitățile sale de învățare, participare și dezvoltare”, a confirmat Cristian Jura.
Un copil cu cerințe educaționale special, copil cu CES, așa cum e definit de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, este un minor ale cărui cerințe educaționale speciale sunt necesitățile educaționale suplimentare, complementare obiectivelor generale ale educației, adaptate particularităților individuale și celor caracteristice unei anumite deficiențe/dizabilități sau tulburări/dificultăți de învățare ori de altă natură, precum și o asistență complex, medicală, socială, educațională.
„Așadar nu este neapărat necesar ca un copil cu CES să fie încadrat și într-un grad de handicap și să dețină Certificatul de încadrare într-un grad de handicap”, explică membrul în Colegiul director al CNCD.
„Se ajunge la stări conflictuale foarte grave, certuri, la marginalizarea părintelui”
Părinții care au copii cu probleme ajung la CNCD pentru a-și găsi un sprijin în relație cu școala.
„Cele mai multe petiții ne sunt transmise la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru că există o lipsă de conștientizare a modului în care ar trebui tratați copiii cu cerințe educaționale speciale (CES) atât de școală, dar și de către părinți. Se ajunge la stări conflictuale foarte grave, certuri, la marginalizarea părintelui și la eforturile pe care le face școala de a transfera copilul cu CES. Chiar am audiat câteva cazuri cutremurătoare!”, explică Cristian Jura.
Potrivit membrului CNCD, uneori, nici părinții, nici școala nu știu ce au de făcut, nu știu să gestioneze o astfel de situație și lucrurile se complică foarte mult.
„Sunt numeroase acuzațiile reciproce, între părinți și școală, că fiecare nu se ocupă în mod corespunzător de educația și de integrarea copilului. Pot apărea situații foarte grave în care restul părinților devin deosebit de ostili la adresa părinților copilului cu CES , inclusiv prin excluderea de pe grupurile de whatsup, neinvitarea la evenimente, serbări și alte activități. Evident că un rol important în gestionarea unor astfel de situații îl poartă educatorii, învățătorii, profesorii”, potrivit lui Cristian Jura.
O altă situație cu implicații importante, spune membrul Consiliului CNCD, este lipsa resurselor financiare a școlilor pentru a asigura profesorii de sprijin sau asistență medicală de specialitate, lipsa resurselor financiare pentru a asigura accesibilizarea școlii sau, uneori, chiar reaua credință – de exemplu prin atribuirea sălilor de clasă la etaje superioare atunci când în clasele respective învață copii cu dizabilități locomotorii.
Cristian Jura face câteva recomandări pentru părintele copilului cu CES ca să poată evita astfel de situații.
„Atât părintele, cât și școala, ar trebui să aibă un minim de cunoștințe. De exemplu: părintele ar trebui să obțină Certificatul pentru copilul cu cerințe educaționale speciale (CES), ar trebui informați toți părinții din grupa sau clasa respectivă că în clasă va învăța și un copil cu CES, trebuie informați și avut un dialog cu copiii din acest punct de vedere, trebuie instruite și cadrele didactice în acest sens, trebuie informat Centru Județean de Resurse și Asistență Educațională (CJRAE), respectiv Centru Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională (CMBRAE), identificat un facilitator sau shadow care să asiste copilul, identificat un profesor itinerant sau de sprijin, de văzut dacă asistentul personal al copilului (care de cele mai multe ori este chiar părintele) poate să își îndeplinească obligațiile. Este un proces destul complex, adeseori traumatizant, care ar trebui parcurs de către părinte și de către școală, colaborarea fiind extrem de importantă pentru interesul superior al copilului”, explică Cristian Jura.
Regulile privind copiii cu CES sunt valabile la nivel național și se aplică atât școlilor din sistemul public, cât și școlilor private, în egală măsură.
La întrebarea reporterului Gândul, membrul Colegiului CNCD a confirmat convingerea că sunt necesare măsuri la nivel național.
„Absolut! Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție se află în subordinea Ministerului Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale. Cred că este nevoie să elaboreze un Ghid foarte simplu, foarte ușor de parcurs și de înțeles care să explice care sunt pașii pe care ar trebui să îi parcurgă atât părinții, cât și grădinițele, școlile, universitățile pentru gestionarea cu succes a cazurilor de copii cu cerințe educaționale speciale (CES), pentru a oferi șanse egale la educație fiecărui copil”, a conchis Cristian Jura.
Recomandăm și: