Discursul EMOȚIONANT al lui Răzvan Lucescu la înmormântarea tatălui său

La Biserica Sfântul Elefterie, unde a avut loc slujba de înmormântare a lui Mircea Lucescu, Răzvan, fiul său, a ținut un discurs impresionant.

Au mai vorbit George Copos, fost patron la Rapid și bun prieten cu „Il Luce”, și Răzvan Burleanu, președintele FRF și cel care a lucrat cu marele antrenor la finalul carierei acestuia.

Răzvan Lucescu, 57 de ani, a vorbit despre ce a însemnat Mircea Lucescu, decedat la 80 de ani, după mai multe probleme de sănătate. Antrenorul lui PAOK nu s-a dezlipit de sicriul părintelui său, care a fost depus două zile la Arena Națională și unde 15.000 de oameni au venit să-i aducă un omagiu.

Discursul emoționant al lui Răzvan Lucescu la înmormântarea tatălui său

„A fost tatăl meu și va rămâne tatăl meu. A iubit România din toți rărunchii lui. S-a născut într-o familie foarte săracă, într-o cocioabă. S-a educat și a încercat să educe. A fost un luptător, s-a luptat, a învins, a pierdut, a fost fericit, a fost mâhnit, a trecut prin toate situațiile posibile și imposibile pe care le poate oferi viața. Sper din toată inima ca el, în acest moment, undeva deasupra noastră, să stea, să zâmbească, și să spună: A meritat absolut totul, sunt satisfăcut. Și eu, ca fiu al lui, îmi doresc ca el să fie fericit pentru tot ceea ce a obținut!”, a spus Răzvan Lucescu, pentru basilica.ro.

Mircea Lucescu nu a fost doar cel mai mare dintre noi, românii. A fost un român universal, un om strălucit, un ambasador al României. A fost copilul care s-a ridicat de jos, el provenind dintr-o familie numeroasă unde a trebuit să împartă totul. Mircea Lucescu și-a construit cea mai frumoasă familie. Și-a crescut cu atenție urmașul, pe Răzvan, care îi va repeta performanțele lui – George Copos

 

 

Nu a fost doar un antrenor sau un fost fotbalist de geniu. El a fost, înainte de toate, un deschizător de drumuri. A fost un vizionar care a înțeles fotbalul viitorului, înaintea tuturor. Pentru dumnealui, fotbalul nu a fost fișa postului, a fost o vocație. A iubit gazonul, mingea și spiritul de competiție, cu o intensitate aproape mistică. Echipa națională a fost pentru el ca un copil. Un copil pe care l-a crescut și pe care l-a iubit necondiționat. I-a oferit totul: experiența sa, timpul său, sănătatea și, în final, ultimele sale resurse de energie. Nu știu dacă există un final pentru un om, dar cred cu tărie că Mircea Lucescu a sfârșit exact așa cum și-ar fi dorit, în slujba fotbalului, până la capăt. A plecat dintre noi, implicat, activ, visând la următorul proiect – Răzvan Burleanu