JO 2012 LONDRA. Cât de „curate” sunt recordurile mondiale de nedepășit

Istoria Jocurilor Olimpice este marcată de performanțe uluitoare ale atletelor participante. Totodată, victoriile acestora au lăsat în memoria colectivă și o serie de suspiciuni și semne de întrebare, potrivit Daily Mail.

Comparând timpii reușiți la competiția de la Londra, din acest an, cu cei care au reprezentat recorduri mondiale, se observă o foarte mare distanță între performanțele sportivelor zilelor noastre și cele ale atletelor de odinioară. Discrepanța este cu atât mai surprinzătoare cu cât metodele moderne de antrenament și evoluția naturală a performanței sportive ar fi trebuit să determine atletele moderne să depășească fără probleme recordurile de acum câteva zeci de ani.

Performanțe puse sub semnul îndoielii

Spre exemplu, jamaicanca Shelly-Ann Fraser-Pryce, deși a devenit pentru a doua oară consecutiv campioană olimpică, la competiția din acest an, nu a reușit nici măcar să amenințe recordul stabilit la proba de 100 de metri, în 1988, la JO de la Seul, de Florence Griffith-Joyner, care a parcurs distanța în 10.49 secunde. Shelly-Ann Fraser-Pryce a scos un timp de 10.75. Având o evoluție controversată la acea vreme, Flo-Jo a negat până la moartea ei (în 1998, la 38 de ani) că ar fi folosit substanțe care să îi sporească performanțele, după ce la testul anti-doping din 1988 a ieșit „curată”.

ULTIMA ORĂ Cutremur financiar în Brazilia după realegerea lui Lula. Bursa din São Paulo s-a prăbușit: e cea mai mare depreciere din 1999. Moneda națională a pierdut 12% într-o zi

08:31

ULTIMA ORĂ Două cutremure în România, în mai puțin de patru ore. Unde s-au resimțit și ce magnitudine au avut

08:19

Chiar și în lipsa unor dovezi clare, prin compararea unor interviuri date de sportivă postului BBC, se observă diferențe notabile între fizicul atletei din 1984 și cel de patru ani mai târziu. Modificări semnificative s-au observat în ceea ce privește musculatura dar și vocea. Atletul Carl Lewis avea să spună despre evoluțiile lui Flo-Jo de la competițiile preliminare, apoi de la JO, că „se vede o schimbare care a venit prea repede pentru imaginația oricui”. Cert este că recordurile stabilite de Flo-Jo, la JO din 1988, atât la 100 (10.49 secunde) cât și la 200 de metri (21.34 secunde), nu au fost doborâte nici până astăzi. Rezultatele care s-au apropiat au fost 10.64 secunde, repectiv 21.69.

Florence Griffith-Joyner. Sursa foto: nrk.no

Scandalul performanței lui Flo-Jo avusese un precedent, în 1985, când atleta germană Marita Koch a stabilit un zdrobitor record în proba de 400 de metri, într-o competiție din Australia, cu un uluitor timp de 47.60 de secunde. La JO din acest an, aurul la proba de 400 de metri a fost cucerit de americanca Sanya Richards-Ross, cu 49.55 de secunde. Koch neagă și astăzi faptul că ar fi fost dopată la competiția din 1985, deși documente de la acea vreme, referitoare la acest caz, susțin contrariul.

„Arhiva dopajului”

Expertul german în studiul substanțelor interzise folosite pentru creșterea artificială a performanțelor sportive, Werner Franke, a publicat în 1991 o carte intitulată „Arhiva dopajului”. La cererea Parlamentului german și pe baza unor documente nepublicate, Franke, care este și profesor de biologie celulară și moleculară, a întocmit o listă a dozelor anuale de turanabol (un steroid oral care ajută la creșterea masei musculare) administrate sportivilor germani.

Franke vorbește în cartea sa despre cazul atletei Heidi Krieger, căreia i s-au administrat necontrolat, încă de la 16 ani, doze mari de steroizi. De la 18 ani, Krieger a început să dezvolte caracteristici fizice masculine, pentru ca la 31 de ani să își facă o operație de schimbare de sex. Performanțele sportive ieșite din comun i-au adus aurul la aruncarea greutății, la JO din 1988. În prezent, medalia Heidi Krieger se acordă anual germanilor care luptă împotriva dopajului în sport.

Heidi Krieger

„Am înțeles de ce unele recorduri mondiale nu au fost depășite. Sunt eterne” spune profesorul Franke.

Alte recorduri controversate stabilite în anii ”80 și ”90 au fost înregistrate de atleți precum cehoslovaca Jarmila Kratochvilova sau chinezii Ma Junren și Wang Junxia.

Cum s-ar justifica însă menținerea acestor performanțe, în condițiile în care există în continuare atleți care trișează? Potrivit specialiștilor, o explicație ar fi faptul că substanțele folosite în anii ”80 erau mult mai puternice decât cele folosite astăzi. Testele anti-doping pentru participanții la olimpiadă au fost introduse în 1985.

Specialiștii estimează că substanțele interzise folosite de către atleți le pot îmbunătăți performanța cu 0.2 secunde, iar în cazul sportivelor, cu 0.4 secunde.

Anul acesta, la Jocurile Olimpice de la Londra, o medalie de aur care a născut polemici a fost cea obținută de înotătoarea Ye Shiwen. La doar 16 ani, chinezoaica a luat locul întâi la 400 de metri, spulberând pur și simplu recordul olimpic în această probă și înotând, pe ultimiul bazin, mai repede decât campionul mondial, Park Tae-Hwan.