23 August – români la defilare: „Înainte sărbătoream. Acuma comemorăm”

În general, românii, cei care au prins „timpurile”, vorbesc cu nostalgie despre „Parada militară și defilările de 23 August”. Ba, mulți dintre ei, chiar cu mândria națională izvorâtă din importanța evenimentului istoric pe care l-a marcat această dată, devenită în anii „democrației populare”, Ziua Națională a României.

Puțină istorie

Unii denumesc actul istoric de la 23 august 1944, „Insurecție armată”; alții vorbesc despre „Ziua eliberării României de sub jugul fascist”; i s-a spus, imediat după Război, sub presiune sovietică, „Ziua eliberării României de către Armata Roșie” apoi, PCR și-a adjudecat-o, numind-o „Revoluția de eliberare națională și socială, antifascistă și antiimperialistă, condusă de clasa muncitoare în frunte cu partidul comunist”. Ba, a fost caracterizată, între altele, drept „lovitură de stat”.

EXCLUSIV Cine sunt colegii de celulă ai lui Călin Georgescu. Este vorba despre trei infractori periculoși arestați după ce au vândut tone de cocaină și canabis. Aveau și complici albanezi

05:00

FLASH NEWS O nouă arestare în cazul complotului terorist de la baza RAF Fairford din Marea Britanie. Bărbatul avea dublă cetățenie, britanică și iraniană

00:21

Mai concis, la 23 august 1944, a fost răsturnat guvernului condus de mareșalul Ion Antonescu, România întorcând armele împotriva Germaniei hitleriste.

În acea zi, Regele Mihai l-a arestat pe mareșalul Ion Antonescu, șeful statului și al executivului de la București.

Drept recunoaștere internațională a acestui act de o importanță majoră în desfășurarea celui de al Doilea Război Mondial, în mai, 2011, regele Mihai al României a primit, la Londra, distincția „The Freedom of the City of London” din partea Guild of Freemen of the City of London, fiind omagiat de britanici pentru realizarea sa.

„Curajul dumneavoastră din anul 1944, de a pune capăt regimului mareșalului Antonescu, va dăinui în istorie ca una dintre cele mai mari realizări ale vreunui monarh. Pentru ceea ce ați reușit în perioada voastră de domnie – scurtată de împrejurările nefericite – mulți dintre noi, astăzi, familiile și prietenii noștri vă datorează existența. Acțiunile domniei voastre au salvat mii și mii de vieți și au scurtat războiul cu cel puțin șase luni”, a spus atunci fostul lord primar al City of London, sir Arthur Gavyn.

Ulterior încheierii războiului, data de 23 august a devenit Zi Națională a României, confiscată, mai întâi, de grosul trupei comuniste, pentru ca, mai apoi, în anii „Epocii de Aur”, să devină o adevărată „proprietate istorică și spirituală” a familiei Ceaușescu, folosită în principal, pentru exersarea plenară a cultului personalității, în cadrul unor parade grandioase, organizate la șosea, iar mai târziu, a coregrafiilor „faraonice” organizate pe Stadionul 23 August din București.

23 August, Zi Națională

Dincolo de toată această încărcătură majoră, în context istoric, a datei în discuție, românii percepeau 23 August – Ziua Națională a României -, ca fiind un moment extrem de prielnic pentru odihnă și petrecere. „Căzând”, de multe ori, în apropierea sfârșitului de săptămână, cele două zile libere ofereau românilor posibilitatea organizării, mai ales în ultimii ani, a unor adevărate miniconcedii la mare sau la munte.

Dacă în primii ani ai perioadei ’60 – ”90, distracțiile erau unele liniștite, uneori chiar „frugale”, „oamenii muncii” umplând, după defilare, parcurile – Herăstrău, pe atunci Stalin, Cișmigiu, Libertății -, unde se ospătau cu renumiții „crenvurști subțiri” – un leu și 25 de bani perechea -, adevărate delicatese, cu bere la halbă și unde ascultau „Fanfara Militară”, concertând până seara în chioșcurile special amenajate, iar – cei mai curajoși – se avântau în larg, pe puntea vaporașelor, sub ploile artificiilor multicolore, mai târziu situația s-a diversificat.

Au apărut oferte pe litoral pentru concedii de trei-patru zile, excursii peste hotare, cu vagonul de dormit, sau la munte, în țară, în grupuri, uneori foarte numeroase.

În ultimii ani, Ceaușescu a preferat organizarea unor spectacole „mamut”, pe stadionul 23 August. Mii de oameni erau scoși din producție pentru a crea coregrafii uluitor de inutile. Iar cei care, actori fiind, pierdeau beneficiul zilelor libere – 23 și 24 – primeau, ulterior, zile în compensare.

De pe la mijlocul anilor 80, puțini se mai duceau în parcuri. Crenvurștii subțiri fuseseră înlocuiți cu mici îndoielnici și cu „polonezi” lipicioși, berea era tot mai trezită, iar muștarul, o zeamă incoloră. Românul devenise mult mai pragmatic, lipea vreo trei zile de concediu la „dubla națională”, se trăgea lângă weekend, și pleca la mare.

Personaj de reportaj

Despre toate acestea și-au adus aminte persaonajele reportajelor noastre. Mulți au rememorat cu plăcere agitația pestriță a Zilei Naționale a României, descărcând-o de conotațiile ei politice. Alții au afirmat, cu toată starea lor de bine, că a fost frumos, și că le-a fost mult mai bine decât le este astăzi. Alții au înjurat, atunci când i-am întrebat ce-și mai amintesc de zilele acelea.

Majoritatea își amintesc tot felul de întâmplări, de episoade, de oameni. Chiar dacă, prea puțini mai au habar despre rostul și devenirea acestei zile, topite în istorie.