Pe cine mai reprezintă Victor Ponta?

Am mai spus-o: chiar dacă prezidențialele sunt decalate față de alegerile parlamentare, votul populației în cazul celor dintâi nu este unul care se desfășoară într-un mediu ideal, rupt de realitate, unde am avea de judecat, exclusiv, eventualele calități ale individului de a fi președinte.

Candidatul, dacă ocupă, deja, o funcție publică, aduce cu sine, în confruntare, izbânzile și eșecurile politice și personale, o imagine articulată de manifestările, reacțiile și deciziile sale dictate de caracter, educație și experiență. Același candidat este, până la urmă, reprezentantul politicii pe care cabinetul – și, prin susținere, întregul său partid – o impune la nivel de stat. În consecință, percepția subiectivă a celor care susțin ideea că un vot negativ, „obținut” de un candidat-premier, de exemplu, este adresat direct, acestuia, și numai în privința calităților sale de viitor președinte, este complet greșită.

Adrian Năstase și Victor Ponta au adus cu sine, în competiție, toate greșelile pe care le-au făcut în serviciul lor de premieri. Astfel că, indiferent dacă alegerile s-au desfășurat la un loc sau decalat, alegătorii au votat, sau nu, omul și politica sa, la pachet.

ECONOMIE IMM România: Peste 80% dintre antreprenori susțin că mediul de afaceri s-a deteriorat în 2026

10:17

NEWS ALERT Protest în București de Ziua Internațională a Animalelor. Peste 70 de ONG-uri cer măsuri urgente autorităților. Traseul și orele marșului din centrul Capitalei

10:05

Câteva observații acum:

– Ponta și staff-ul lui, perdanții care ar fi trebuit să dea socoteală, atât în fața „colectivului”, cât și a electoratului, s-au sprijinit pe funcții și i-au eliminat, în primul rând, pe cei mai critici dintre membrii partidului – între aceștia, Geoană și Vanghelie; apoi au schimbat câțiva miniștri și au promis aparatului că vor continua să „profite”, cu toții, de putere, până în 2016, cel puțin; apoi au amânat congresul „de dare de seamă și alegeri”, sine die, spre a se „instala uitarea”; mai nou, îi acuză de noncombat pe baronii care au „trântit” prezidențialele în feudele lor – drept răspuns la măsura propusă de Dragnea și acceptată de liderul social-democrat, privind separarea funcției publice de cea politică -, cerându-le demisia. În paralel, duplicitar, Victor Ponta a pus batista pe țambal în relația cu președintele, spre a-și consolida poziția la șefia guvernului.

– Unii dintre baroni – de exemplu, Radu Mazăre – vorbesc despre o demisie necesară și logică a liderului, de la șefia partidului.

– Alții – precum Marian Oprișan – îi sugerează acestuia că, dacă îi ascultă, e cuminte și nu-i deranjează, „ca Năstase”, poate să mai rămână, un timp, pe loc.

– Vanghelie și Geoană anunță că vor lupta până la capăt, inclusiv în congres, pentru a-l alunga pe Ponta de la șefia partidului și din fruntea guvernului, fiind gata să facă orice pentru asta, inclusiv să scoată lumea în stradă – simpli cetățeni și membri de partid.

– În acest timp, opoziția negociază pentru formarea unei majorități parlamentare, care să voteze o moțiunea de cenzură împotriva actualului guvern.

– Președintele Iohannis declară într-un interviu pentru cotidianul american New York Times că „avem nevoie de un guvern suficient de puternic, cu o viziune economică pe termen lung, care să schimbe lucrurile. (…) Sa aibă curajul de a păstra un set de reguli economice atâta timp cât este necesar”.

Acesta fiind tabloul, revin la întrebare: în ce măsură mai poate Victor Ponta să asume conducerea unei guvernări, câtă vreme poziția sa de lider al formațiunii care asigură majoritatea parlamentară ce dă guvernul este atacată din toate direcțiile, atât de foști lideri ai formațiunii, eliminați din fruntea partidului, de baronii care i-au dat forță și l-au sprijinit în integralitatea campaniilor electorale, de opoziție și de președinte?