Cum a decis un oraș din California să reducă rata infracționalității: îi plătește pe tinerii recalcitranți ca să nu comită ilegalități

Aceștia sunt „cei mai periculoși tineri din orașul nostru”, spune directorul programului social, Devone Boggan. „Credem că acești tineri vor fi implicați într-un schimb de focuri sau vor deveni victima unui schimb de focuri în următoarele șase-doisprezece luni”.

În momentul în care aceștia sunt identificați de Boggan și echipa sa, se întocmește un raport. Boggan organizează un „pitch” și le transmite tinerilor că vor fi plătiți ca să-și pună viața în ordine, să stea departe de necazuri.

Este simplu și eficient. Potrivit VPC (Violence Policy Center), a doua cauză de deces în rândul tinerilor cu vârste între 10 și 24 de ani din statul California este omuciderea. În rândul afro-americanilor, aceasta este principala cauză a decesului.

FLASH NEWS Departamentul pentru Situații de Urgență spune că: Intervențiile de sprijin continuă pentru comunitățile din Prahova și Dâmbovița

20:43

SOCIAL Cine plătește daunele: proprietarul sau chiriașul. Ce prevede legea?

20:33

Numărul morților este cu atât mai mare în Richmond, un oraș cu 103.000 locuitori, situat la 17 mile N-E de San Francisco, scrie techinsider.io.

Cândva, în Richmond oamenii riscau să fie împușcați chiar și dacă ieșeau să cumpere o pungă de cipsuri. În 2007, Richmond era unul din cele mai periculoase orașe din SUA, cu o rată a omuciderilor de 45,9 la 100.000 locuitori, ceea ce o situează sub limita unor „capitale ale infracționalității” precum Flint, Michigan și New Orleans, Louisiana. Alte orașe din California, de dimensiune asemănătoare, au o rată a omuciderii de 4,7 la 100.000 locuitori.

În același an, orașul a lansat un parteneriat public-privat denumit Office of Neighborhood Safety. Acesta are ca scop identificarea celor mai periculoși cetățeni din Richmond și remunerarea lor, pentru a-și reface viețile. De patru ori pe an, ONS identifică 50 de oameni din Richmond, care sunt cei mai predispuși să împuște pe cineva sau să fie împușcați într-un conflict.

Următorul pas este construcția unor relații cu cei care prezintă riscuri. Specialiștii sociali se întâlnesc cu aceștia în locuri populare precum bisericile și frizeriile.

După stabilirea unui raport, ONS îi întreabă pe tinerii cu probleme dacă doresc să devină membri ai programului respectiv. Aceștia trasează o așa numită „hartă a vieții”, în care expun obiectivele personale și profesionale pe care le urmăresc. La fiecare două luni, aceștia sunt recompensați pentru modul în care și-au îndeplinit obiectivele.

În 2013, rata omuciderilor în Richmond a ajuns la 15 crime la 100.000 locuitori. În 2014, aceasta a ajuns la 11 omucideri la 100.000 locuitori (-76% față de 2007). Boggan are încredere în programul ONS și spune că evoluează „încet, dar sigur”.