Criza fermierilor: Țara în care bălegarul a ajuns mai scump decât laptele

Nu cu mult timp în urmă, producătorii europeni de lapte și-au clădit operațiunile visând la exporturi la scară mondială. Între timp cererea a scăzut, iar milioane de vaci produc acum lapte pe care nimeni nu-l vrea. Fermierii resimt presiuni în creștere.

Recenta traiectorie a sistemului de intervenție al UE, a cărui menire este să preîntâmpine o prăbușire a prețurilor în vremuri de criză, arată cât de gravă a devenit situația. Atunci când costul laptelui scade sub 20 de cenți, guvernul intervine și cumpără până la 109.000 de tone de lapte praf de la producători.

„Până acum, nimeni nu a dat nicio atenție programului”, afirmă Eckard Heuser de la MIV, o asociație de producători germani de lapte. Lucrurile s-au schimbat însă în acest an. Limita achizițiilor UE a fost atinsă în aprilie.

INEDIT Un fenomen cu tentă apocaliptică i-a speriat pe columbieni după cutremurul devastator de 7,4 grade. Care este explicația științifică

23:44

FLASH NEWS Ce spunea purtătoarea de cuvânt a lui Bolojan, când era în presă, despre întâlnirile dintre politicieni și membrii CCR raportori pe anumite spețe cu miză politică

23:22

Limita a fost apoi dublată și atinsă din nou rapid, 218.000 de tone de lapte praf ajungând în posesia UE, echivalând cu peste 2 miliarde de litri de lapte, sau 1,5% din producția anuală a Europei. Și totuși, prețurile continuă să scadă.

Problema este una sistemică și o soluție nu va fi ușor de găsit. Vacile nu pot „lucra” part-time și nu-și pot lua liber. Acestea mănâncă și dau lapte. Iar în UE, acestea sunt mai productive decât în alte regiuni.

Producătorii de lapte sunt ca oricare alți antreprenori. Încearcă să-și crească businessul și să-și exporte produsele.

Iar nu cu mult timp în urmă ambele lucruri păreau posibile. Cotele la lapte, care limitaseră producția în Europa decenii la rând, erau eliminate, iar calea exporturilor părea liberă. Din Orientul Mijlociu până în China, setea de lapte și pofta de brânză păreau să crească.

Însă din cauza crizei economice, cererea a scăzut odată cu veniturile. Embargoul impus Rusiei a erodat și mai mult piața. Exporturile europene au continuat să crească, însă nu în ritmul producției. În prezent, există 23,6 milioane de vaci în Europa, fiecare producând 10.000 de litri de lapte pe an.

Potrivit estimărilor BDM, o asociație de producători germani de lactate, costurile de producție se ridică la aproximativ 40 de cenți pe litrul de lapte. În mai, fermierii germani obțineau în medie 25,8 cenți pe litru.

În aceste condiții, ar fi normal ca producătorii să-și reducă pur și simplu producția. Soluția nu este însă atât de simplă.

„Fermierii au nevoie de lichidități”, explică Jutta Weiss, purtător de cuvânt al BDM. Aceștia continuă să producă sperând să se descurce până când prețurile își revin.

Apare astfel o situație absurdă. Fermierii produc cât mai mult posibil, agravând în acest fel supraoferta de pe piață și împingând prețurile și mai jos. Fermierii sunt prinși „într-un cerc vicios”. Iar acest lucru este valabil nu numai în cazul celor din Europa.

„Aproximativ 80% din prețul local este determinat de prețurile la nivel mondial”, estimează Holger Theile, director al IFE, un institut german de cercetare.

Pentru un producător de ciocolată nu contează de unde vine laptele. Ceea ce contează este prețul, ceea ce înseamnă că fermierii din Bavaria sunt în competiție directă cu cei din Brazilia sau Noua Zeelandă. Dacă prețurile scad într-o zonă, acestea vor scădea peste tot.

Citeste în continuare pe Ziarul Financiar