Avocatul oilor, procurorul urșilor

Lui Petre Daea, ministrului cu oaia, i s-a pus pata pe urși.

Nu știu dacă dumnealui a migrat în România după episodul „crima organizată pusă la cale de omenire împotriva ursului gunoier”, întâmplat în Sibiul anului 2016, când noi toți, creștini cu frica lui Dumnezeu, doar că nu l-am linșat pe criminal, un nene pușcaș montan, care se gândise și el la români (încă de atunci), ca Daea, astăzi.

Ei bine, între timp, statul român nu a făcut nimic în ideea îndreptării situației, nici pentru urs, nici pentru om.

Până ieri, când ia uite ce eroic se luptă ministrul nostru cu ursul: „Am vorbit cu colegii din Guvern, lucrurile acestea se vor reglementa rapid. Să nu alegem între om și animal! Să considerăm animalul acolo unde el trebuie să rămână, în spațiul lui, în habitatul lui, pe o anumită densitate, și să protejăm oamenii„. (…) Dar de ce să nu-i împușcăm? În primul rând e protejat omul. Omul pentru noi este cel care ne interesează, în slujba lui suntem și împreună cu fiecare dintre cei care au decizie în domeniu luăm măsurile care se impun”, a spus omul la Ploiești.

FINANȚE Alexandru Nazare, după avertismentul Moody’s privind legea salarizării: „Este o problemă de credibilitate pentru România”

00:02

FLASH NEWS Un colier istoric cu peste 600 de diamante, în valoare de 4 milioane de dolari, a fost furat de la un muzeu din Viena

23:46

În opinia mea, Daea e un ministru de un comic aparte. Atât de aparte, încât mă gândesc dacă nu cumva vizitele sale în teritoriu încep, mereu, cu un toast cinstit în sănătatea oii și foloaselor pe care ea ni le aduce. Evident că, în vârstă fiind, omul are restricție la lapte și produse din lapte, luciditatea sa devenind, astfel, o victimă colaterală.

Pentru că, altfel, nu-mi explic fraza: „Să considerăm animalul acolo unde el trebuie să rămână, în spațiul lui, în habitatul lui, pe o anumită densitate, și să protejăm oamenii„.

Păi, ce vorbim noi acilea, domnule ministru?! Dacă eu, urs fiind, sau râs, sau o haită de lupi flămânzi și lacomi, sau un cor de drujbe, sau niște primate oprite de veriga lipsă din lanțul evolutiv în stadiul de sub-om, deci, dacă măcar una dintre toate acestea aș fi, și m-aș năpusti cu buldozerele, fierăstraiele, macaralele cu bilă (demolatoare), chibriturile, brichetele și focul sacru, și aș pune la pământ, la întâmplare, rezidențiale, pășuni, plantații, livezi și, mai ales, vii și foloasele pe care ni le dau ele, dumneata om și avocat al oilor, berbecilor, ovinelor în general, matale și cu regnul matale unde ar trebui să rămâi? În care spațiu al matale, în care habitat, în ce densitate, astfel încât, prin asta, să protejăm animalul original?

Domnul Daea, și câți ca el, uită că natura, prin… natura ei, s-a dezvoltat pe planetă, miliarde de ani, într-o „liniște” naturală, regnurile conviețuind, completându-se, evoluând, totul dezvoltându-se Dumnezeiesc de simplu, de firesc și de natural, până au apărut oamenii, bunăoară unii ca mine, ca dumneata și ca Petre Daea sau ca Grațiela Leocadia Gavrilescu, ministrul Mediului.

De când am apărut noi, natura a luat-o razna de sus până jos, deci de la climă până la râmă, și mai jos, și mai mic, și mai puțin.

Păi, bine oameni buni, dacă tot am apărut și am stricat pe aici, primprejur, prin indolența și inconștiența noastră epocală, acum fără minte și fără „județ”, ca să spunem așa, tăbărâm pe urși, pe mistreți, pe lupi și pe alte „carnivore mari”, numai pentru că le e foame?! Numai pentru că le-am pus la pământ „habitatul” în care îi retrimitem, cinic și arogant?

Așa se menține densitatea unei specii în areal? Cu pușca, cu alicele, cu glonțul și cu plumbul? Fără analiză, recensământ, studii de sănătate a speciei, vârstă și mai știu eu ce?

Pentru ce politicieni ca Daea, Grațiela și toate celelalte sute, care s-au perindat pe la Victoria și prin Casa Poporului, n-au fost în stare, ani de zile, să dea și să aplice legi pentru conservarea și ocrotirea pădurilor, a habitatelor, a parcurilor naționale?!

Pentru ce n-au fost în stare să legifereze întru ocrotirea animalului sălbatic și prezervarea habitatului și a zonelor de răspândire și reproducere ale acestuia, prin observații de specialitate în supraviețuirea speciei, de aprovizionare cu hrană, pentru completarea cantității necesară, spre a nu mai fi tentat animalul să coboare în orașe, pentru a se alimenta din gunoaie, din cabane, de la stână sau alte zone aflate în imediata vecinătate a „habitatului uman”, pe care încearcă, iată, să-l ocupe, la rându-i, după ce noi, oamenii, ființe conștiente de sine, am devenit inconștiente.

Apropo, l-aș întreba pe ministrul Daea dacă a remarcat faptul că, spre deosebire de oaie, unul dintre puținii urși care sparg casele și frigidere oamenilor fură mărfuri, selectiv, și anume dulciuri, de la bomboane la zahăr?!

Nu i se pare că ursul este, totuși, în urma acestei observații, o ființă inteligentă, la fel ca multe alte specii din regn, și că ar trebui ținut cont de asta în relația om-animal?!

Când consideri că uciderea la întâmplare a unui animal este singura soluție justă, fără a încerca, mai întâi, să-l ocrotești, supraveghezi, selectezi, nu-ți vine să te întrebi cine e mai inteligent dintre noi toți?