Un proiect de un miliard de euro bate pasul pe loc la Cluj de patru decenii, deși este „prioritar” pentru România

Autoritățile descriu proiectul hidrocentralei Tarnița-Lăpuștești ca fiind unul esențial pentru sistemul energetic al țării. Însă acțiunile concrete pentru realizarea lui se lasă așteptate de ani buni. În valoare de 1 miliard de euro, proiectul a prins contur în urmă cu aproape jumătate de secol, dar nu dă semne că va fi terminat în următorul deceniu, deși e „prioritar” de zece ani.

Foto: HIDRO Târnița / Barajul Târnița

Priorități pe hârtie și în declarații, niciun calendar fix

„Proiectul hidrocentralei Tarnița-Lăpuștești este un proiect prioritar pentru România pe care neapărat trebuie să îl realizăm”, spunea, la începutul acestui an, ministrul Energiei Anton Anton. Același ministru sublinia importanța proiectului, spunând că este o „chestiune obligatorie”.

Declarațiile sunt doar cele mai recente dintr-un șir de explicații date de autoritățile centrale și locale privind impactul major pe care hidrocentrala îl va avea și cât de importantă este construcția ei. Încă din 2009, proiectul era văzut ca unul „prioritar” pentru Guvern, după cum declara la acea dată premierul Emil Boc, când Executivul a și adoptat un memorandum în acest sens, care însă nu mai produce efecte juridice în prezent.

De altfel, proiectul centralei hidroelectrice cu acumulare prin pompaj (CHEAP) Tarnița-Lăpuștești a fost inclus și în anul 2018 în lista proiectelor strategice de investiții care urmează a fi pregătite și atribuite în parteneriat public privat de către Comisia Națională de Strategie și Prognoză (CNSP), conform HG nr. 643/23.08.2018.

„Proiectul CHEAP Tarnița-Lăpuștești – Ministerul Energiei a avizat Hotărârea de guvern inițiată de CNSP prin care se aprobă Studiul de fundamentare al proiectului. Conform prevederilor OUG nr. 39/2018 privind parteneriatul public-privat, CNSP va selecta partenerul privat și va gestiona problematica aferentă încheierii contractului de parteneriat public-privat în vederea realizării CHEAP Tarnița – Lăpuștești”, se arată într-un răspuns al Ministerului Energiei remis MEDIAFAX.

Ministerul nu a răspuns însă întrebărilor privind calendarul avut în vedere pentru realizarea proiectului și nici care este efectiv stadiul procesului de selectare a partenerului privat.

Condițiile formulate de investitorii din China ar fi dus la modificări ale procedurii de selecție prin încălcarea principiul transparenței

În vara anului 2015 a fost stabilită lista finală cu trei ofertanți precalificați pentru construirea hidrocentralei: China Gezhouba Group Company Limited – Wu Lingpower Corporation Limited, China Huadian Engineering Co. LTD. – Guizhou Wujiang Hydropower Development Co. LTD și Huaneng Lancang River Hydropower Inc. – Hydrolancang International Energy Co. LTD. De atunci și până în 2017 s-au purtat negocieri pe baza ofertelor și, în mod normal, ar fi urmat elaborarea caietului de sarcini final, derularea licitației, stabilirea investitorului câștigător și negocierea și semnarea documentelor finale cu acesta.

Ministerul Energiei susține însă că investitorii din China care ar fi trebuit să construiască hidrocentrala au pus condiții imposibil de acceptat de statul român.

„Condițiile formulate de investitorii din China care au participat la procedura de selecție derulată în perioada 2014-2017 (dintre care unele au fost calificate de aceștia ca fiind esențiale pentru participarea la etapa angajantă la proiect) nu au putut fi acceptate, întrucât ar fi fost de natură să conducă la modificări esențiale ale procedurii de selecție prin încălcarea principiul transparenței și/sau principiul egalității de tratament”, a transmis ministerul.

Despre centrala Tarnița-Lăpuștești

Centrala va fi situată la 30 km depărtare de orașul Cluj-Napoca, pe valea râului Someșul Cald, pe versantul stâng al acumulării Tarnița și este prevăzută a se realiza cu patru grupuri reversibile, turbina-pompă, cu o putere instalată de 4x 250 MW, construcția fiind preconizată a se realiza în două etape pe parcursul a 5-7 ani.

Principalul obiectiv al proiectului este creșterea siguranței în funcționare a SEN, centrala putând asigura funcționarea optimă și sigură a acestuia, în condițiile creșterii considerabile a portofoliului capacităților de producție din surse regenerabile, fiind un acumulator de energie electrică ce asigură transferul acesteia la vârful curbei de sarcină, furnizând, așa cum am arătat anterior, servicii tehnologice de sistem pentru România și țările învecinate.

Prin realizarea acestei capacități hidro cu acumulare prin pompaj pot fi acoperite atât nevoia crescută de stocare a energiei și transferul surplusului din zona de gol în cea de vârf a curbei de sarcină, precum și echilibrarea capacităților regenerabile de producție necontrolabilă prin asigurarea unei funcționări optime a grupurilor mari din sistem.

Proiectul hidrocentralei nu este însă unul nou, primele analize privind realizarea construcției fiind făcute în perioada 1975-1985, când Institutul de Studii și Proiectări Hidroenergetice (ISPH) s-a implicat în elaborarea studiilor de amplasament și studiilor de schemă pentru realizarea unei centrale hidroelectrice cu acumulare prin pompaj în România. Apoi, în perioada 1985-1988, pe baza considerentelor tehnico-economice, s-au concretizat opțiunile spre bazinul Someșului Cald, unde lacul de acumulare Tarnița putea îndeplini rolul de rezervor inferior, locația fiind considerată drept cea mai favorabilă din punct de vedere geologic și hidrologic.