EFECTE. „Am 33 de ani, iar din cauza coronavirusului abia puteam merge. Sufeream de halucinații și oboseală cronică!” COVID-19 i-a schimbat viața la 180 de grade – FOTO

O tânără în vârstă de 33 de ani credea că își strânge copiii în brațe pentru ultima dată întrucât abia mai putea să respire, înainte să fie spitalizată deoarece era suspectă de coronavirus. Momentele traumatice prin care a trecut din cauza virusului SARS-CoV-2 și a pneumoniei au făcut-o să creadă că a doua zi nu se va mai trezi. 

Femeia, mamă a doi copii, a suferit de insuficiență respiratorii săptămâni la rând după ce a fost internată în spital în martie întrucât era suspectă de coronavirus. Însă, în loc să aibă o recuperare destul de rapidă, starea de sănătate i s-a deteriorat pe zi ce trecea, relatează The Sun.

La vremea respectivă, Aimee Leanne Corbett, în vârstă de 33 de ani, nu a putut fi testată pentru coronavirus întrucât nu erau teste suficiente, însă doctorul care o trata îi spusese că cel mai probabil nu suferă doar de COVID-19, ci și de pneumonie.

Coronavirusul i-a schimbat radical viața! – „Insuficiența respiratorie era atât de gravă încât simțeam că mă sufoc”

În ultimele trei luni, acesta a suferit de oboseală cronică, insuficiență respiratorie încât abia se putea ține pe picioare și nici măcar până la baie nu putea merge, dar și de atacuri de panică.

„Din ce în ce mai mulți bolnavi de coronavirus susțin că prezintă simptome pe o perioată de câteva săptămâni, mai mult decât s-ar fi așteptat. Printre simptome se numără oboseala, durerile musculare și osoase la nivelul picioarelor, durerile în piept, dar și disconfortul fizic sever”, a declarat reumatologul Gerald Coakgley pentru sursa citată.

Aimee, care este coordonator în locațiile unde se organizează nunți, a povestit pentru The Sun experiența cumplită prin care a trecut din cauza noului coronavirus.

„Nu credeam că mă mai trezesc a doua zi”

„Am început să mă simt rău pe 18 martie iar apoi, într-o noapte, m-am trezit și nu puteam respira bine. Mă simțeam ca și când stătea cineva pe pieptul meu. Nu puteam merge și abia puteam vorbi așa că am sunat la urgențe și au trimis o ambulanță. M-au transportat la spital și m-au internat în pavilionul special pentru pacienții COVID-19 deoarece bănuiau că am contractat boala. La acea vreme, îi testau doar pe cei internați la terapie intensivă pentru că nu prea erau teste. Inițial, au crezut că este fie o infecție la nivelul pieptului, fie coronavirus, însă nu își puteau da seama cu exactitate, așa că m-au trimis acasă.

Am fost țintuită la pat timp de două săptămâni și jumătate, perioadă în care tot sunam la urgențe și au venit de trei ori cu ambulanța la mine acasă. La un moment dat credeau că sufăr de pleurezie. Mă chinuiam foarte mult să ajung până și la baie, iar insuficiența respiratorie era atât de gravă încât simțeam că mă sufoc. Apoi mi-au spus (n.r. doctorii) că s-ar putea să sufăr de costocondrită, care reprezintă o inflamare a coastelor. Starea mea se înrăutățea constant. Aveam buzele albe sau albastre și mă chinuiam să stau în picioare. Îmi aduc aminte că la un moment dat voiam să mă bag în pat și nu credeam că mai trezesc a doua zi. Abia am putut să îmi pun copiii la somn și i-am pupat… Plângeam îngrozitor.

Ulterior, mi-au prescris antiinflamatoare, însă am fost țintuită la pat încă cinci zile. Apoi am avut o reacție alergică la albine și mi s-au prescris steroizi. Abia atunci am putut respira din nou. Atunci mi-a spus doctorul că s-ar putea să fi avut coronavirus care apoi s-a transformat într-o pneumonie. Dar era 100% sigur că noul coronavirus a fost cauza. De atunci, mă recuperez, dar foarte încet. Au trecut 12 săptămâni. Înainte făceam antrenamente fizice de o oră pe zi, dar acum abia pot merge foarte încet. Trebuie să dorm în poziția așezat, ăsta e singurul mod în care pot respira mai bine, iar de săptămâna trecută sufăr și de atacuri de panică. Mi-e frică să trec din nou prin asta. E ca o traumă”, a povestit tânăra.