Într-o ediție transmisă live de Gândul, Adrian Severin face o analiză a poziției geopolitice a Rusiei în contextul negocierilor privind războiul din Ucraina, dar și al relațiilor sale tensionate cu lumea occidentală. Acesta vorbește despre motivațiile strategice ale președintelui Putin, dar și despre consecințele globale pe care acest conflict prelungit le poate avea. Urmăriți aici, integral, emisiunea lui Marius Tucă.
Adrian Severin susține că Kremlinul ar fi ghidat, printre altele, de scopul de a readuce Rusia la masa marilor puteri mondiale, recăpătându-și astfel rolul de actor major în politica globală.
„Aceste două puteri, cred că își dau seama de decadența lor. Bănuiesc că, în ceea ce îl privește pe președintele Putin, își dă, și nu bănuiesc, sunt sigur, de fapt, își dă mai mult seama de asta, încearcă să reabiliteze rolul Rusiei în lume și caută un statut, am numit eu cândva, post-sovietic sau post-imperial rusesc, într-o nouă ordine globală multipolară, în care își dă seama că nu mai poate domina cum a dominat altădată. Dar nu vrea să lipsească de la masa marilor decizii strategice. În același timp, el își dă seama că acest război din Ucraina, care se prelungește și care este un război, eu mereu spun război în Ucraina, nu cu Ucraina.”
Invitatul prezintă perspectiva războiului din Ucraina mai degrabă ca pe un conflict simbolic între Rusia și Occident, acuzând puterile occidentale de provocarea tensiunilor din regiune care au dus la declanșarea acestui conflict armat. Împingerea Rusiei spre zona asiatică și încercarea de îndepărtare a sa de Europa ar fi determinat, potrivit lui Severin, un răspuns agresiv din partea Moscovei.
„El se poartă pe seama Ucrainei de către Occidentul euroatlantic, care a încercat să își stabilească baze de putere, baze militare, până la poarta din față a edificiului rusesc. Și Rusia, deci un război între Occident și Rusia, și, în continuarea acestui război, a fost determinată să fie împinsă spre Asia. Rusia, care întotdeauna a vrut să vină spre Europa de la Petru cel Mare vorbim, nu vorbim din anii recenți, a fost împinsă spre Asia, ceea ce, sigur, nu convine Statelor Unite sub nicio formă, dar nu convine nici Rusiei foarte mult, pentru că ea nu își dorește să fie prinsă într-un sistem de dependențe față de sprijinul chinez, față de sprijinul indian, față de sprijinul sud-american, brazilian, și așa mai departe. Dorește, fără îndoială, să creeze structuri noi, într-o ordine globală multipolară, în care ea să fie unul dintre actorii principalii, nu principalul, ci unul dintre actorii principali, în același timp, nu vrea să fie complet dependentă. O dependență care crește pe zi ce trece. Și atunci, unde se uită ea ca să rezolve problema? Spre cel care o înțelege cel mai bine: fostul adversar, cu care s-a îmbrățișat de nu mai știi dacă voiau să se omoare sau voiau să se iubească, și care se găsește în aceeași situație.”