Fenomenul de Insulă de Căldură Urbană amplifică diferențele termice dintre orașe și zonele învecinate cu 2–3°C, iar în cazuri extreme până la 4–6°C, afectând confortul termic și crescând riscurile pentru sănătate, în special bolile cardiovasculare, renale și cerebrale.
Această analiză prezintă principalele caracteristici ale climatului urban actual, tendințele pentru următoarele decenii și direcțiile-cheie de adaptare la schimbările climatice adoptate de orașele din România.
În România, cele mai frecvente hazarduri climatice urbane sunt temperaturile extreme și furtunile violente, adesea însoțite de inundații și vijelii. Un efect direct al mediului construit asupra climatului regional este fenomenul de Insulă de Căldură Urbană (ICU), care determină frecvent diferențe de temperatură de 2–3°C între orașe și zonele învecinate, putând atinge valori de 4–6°C (figura 1).
Aceste diferențe afectează confortul termic și cresc riscul de mortalitate și îmbolnăviri asociate cu afecțiuni cardiovasculare, renale sau cerebrale, notează dr. Sorin Cheval și drd. Vlăduț Fălcescu pentru Infoclima.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F08%2F1-16.png)
Figura 1. Schema teoretică a unei insule de căldură urbană. Foto – Infoclima
Intensitatea ICU variază între zi și noapte și crește odată cu dimensiunea orașului, fiind influențată de suprafața construită și numărul de locuitori.
Cel puțin 40–50% dintre locuitorii orașelor cu peste 30.000 de locuitori trăiesc astăzi în zone cu risc termic ridicat sau foarte ridicat, iar în multe dintre localitățile din sudul țării, precum București, Craiova sau Galați, procentul depășește 50% (figura 2).
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F08%2F2-18.png)
Figura 2. Ponderea populației care locuiește în areale construite cu risc termic ridicat și foarte ridicat (cumulat zi și noapte) în orașele cu o populație mai mare de 30.000 de locuitori | Sursa – Infoclima
Viitorul apropiat (2021-2040) va fi marcat de o creștere sensibilă a temperaturii maxime și minime, precum și a frecvenței valurilor de căldură care vor afecta orașele României, chiar și într-un scenariu moderat de evoluție a climei (Jacob et al 2014).
Diferențele cele mai mari față de perioada 1981–2010 sunt prognozate în afara Arcului Carpatic, dar tendința de încălzire se manifestă la nivel național. În Oltenia, Muntenia și Dobrogea, temperaturile maxime vor depăși cu peste 1°C valorile de referință, accentuând riscurile climatice și impactul asupra populației și mediului.
Căldura urbană reprezintă un factor de risc tot mai relevant în contextul actual, având efecte semnificative asupra societății. Aceasta reprezintă o țintă centrală pentru eforturile de atenuare a efectului de insulă de căldură urbană și adaptare a populației afectate.
La nivel național, în ultimii ani, au fost adoptate strategii pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la efectele acestora, iar orașele sunt integrate ca arii cu o vulnerabilitate climatică în creștere.
În linie cu țintele naționale, orașele au dezvoltat diverse documente strategice legate de dezvoltarea durabilă, mobilitatea urbană, energia verde, infrastructură inteligentă și de atenuarea și adaptarea la efectele schimbărilor climatice.
Adaptarea orașelor la intensificarea fenomenului de căldură urbană este o provocare complexă, care presupune acțiuni coordonate și soluții inovatoare, capabile să răspundă unui context climatic în continuă schimbare.
Pentru a depăși barierele și a implementa măsuri eficiente, este nevoie de strategii integrate ce includ o mai bună coordonare instituțională, mecanisme financiare dedicate, implicarea activă a comunităților locale, dezvoltarea unor planuri de urbanism adaptative și utilizarea soluțiilor bazate pe natură.
Administrațiile locale au un rol central în implementarea unor măsuri concrete, cum ar fi extinderea infrastructurii verzi, crearea de coridoare verzi-albastre, modernizarea clădirilor și orientarea planificării urbane către sustenabilitate. Integrarea planurilor de adaptare la nivel local în politici naționale și europene mai ample, precum și stimularea ecosistemelor de inovare pot asigura coerență și eficiență pe termen lung.
În acest context, orașele pot deveni mai reziliente dacă aliniază obiectivele de dezvoltare urbană cu cele de adaptare la schimbările climatice și protecție a ecosistemelor naturale, inclusiv prin recunoașterea interacțiunii dintre fenomenul de insulă de căldură urbană și valurile de căldură.
Orașele României devin tot mai calde, mediul urban punând astfel o presiune tot mai mare asupra confortului și inducând riscuri termice din ce în ce mai accentuate. Modificarea temperaturii ambientale la nivel regional va avea un ritm accelerat în orașe în următoarele decenii. Schimbarea radicală a modului de planificare urbană în vederea adaptării și atenuării impactului schimbărilor climatice este o necesitate extrem de actuală la nivelul administrațiilor locale din România.
Sursa foto main – Infoclima
RECOMANDAREA AUTORULUI:
Schimbările climatice în România, în dungi ROȘII. Ce ne transmit datele de Show Your Stripes Day