POVESTEA satului din România cu un singur locuitor, în care turiștii au început să cumpără case pe bandă rulantă

Poiana Măgura este satul din comuna Şărmăşag, județul Sălaj, care are un singur locuitor care locuiește permanent acolo. Oficial, această localitate nu mai apare în statistici, dar acum începe să prindă viață prin turism și amintirile celor care l-au părăsit, dar nu l-au uitat, potrivit unui reportaj Agerpres.

Un drum asfaltat șerpuiește printre colinele verzi către sat, iar la intrare se pot observa două gospodării părăsite care amintesc de vremurile în care Poiana Măgura era plină de viață. Curțile sunt întreținute, vița de vie mai rodește, iar câteva grădini de legume atestă că satul refuză să se predea.

Doar în centrul satului, casele noi și cabanele moderne, care au curți îngrijite, anunță renașterea acestui loc. Astfel, dintr-o așezare aflată în declin, Poiana Măgura se transformă treptat într-o mică zonă turistică a Sălajului.

STUDIU Cei doi factori care tind să accelereze îmbătrânirea biologică, potrivit unui studiu. Efectele apar încă din copilărie

07:41

MARIUS TUCĂ SHOW Care sunt beneficiile postului intermitent? Adina Alberts, medic: „Sunt studii care spun că dacă stai 7 zile fără să mănânci, scade cu 80% riscul de a mai dezvolta forme de cancer”

07:30

„Satul avea cândva 70-80 de familii, dar oamenii au plecat spre un trai mai bun, la Ilișua. După asfaltarea drumului, în 2019, totul s-a schimbat. Astăzi sunt deja șapte cabane funcționale. Doar un singur locuitor a rămas permanent aici – Moricz Sandor, care nu a vrut în ruptul capului să plece”, declară Kovacs Tiberiu, viceprimarul comunei Şărmăşag.

Moricz Sandor este un fost cizmar, în vârstă de 66 de ani, care trăiește pe un vârf de deal cu o panoramă impresionantă, iar casa lui renovată, lemnele aranjate pentru iarnă și găinile din ogradă îi asigură traiul zilnic. El a ales să rămână după ce și-a îngrijit părinții până la sfârșitul vieții lor.

„Bunicul meu a primit pământ după război. Am avut de lucru cu animalele și cu pământurile. După ce tata s-a stins și mama a rămas la pat, am avut grijă de ea șase ani. De atunci, locuiesc singur aici”, povestește acesta.

Are doi câini și câțiva vecini de ocazie, turiști sau localnici care mai trec pe aici în weekend. Rar coboară pentru cumpărături, deoarece are tot ce îi trebuie acasă.

Școala din sat a fost ridicată de localnici, în 1965, într-o sărbătoare plină de muzică și dans, iar după ani de abandon, Parohia Reformată a făcut demersuri pentru a intra în posesia clădirii.

Preoteasa Nemes Susana afirmă că intenția este de a amenaja acolo un centru pentru copii, fără semnal la telefon, cu spații de dormit, sală de conferințe și bucătărie.

Astăzi, casele abandonate încep să fie renovate, copiii celor plecați revin în vacanțe, iar pensiunile dau viață satului. Poiana Măgura a avut cândva peste 100 de suflete.

FOTO – Caracter ilustrativ: colaj Shutterstock