Într-o emisiune transmisă live de Gândul, prof. univ. dr. Dan Dungaciu, analist, sociolog și geopolitician, a analizat strategia armatei ruse în conflictul din Ucraina, afirmând că, deși trupele rusești au stagnat teritorial, tactica lor are ca scop epuizarea și degradarea treptată a resurselor ucrainene până la capitulare. Urmărește aici, integral, emisiunea lui Marius Tucă.
Dan Dungaciu susține că strategia Rusiei pe frontul ucrainean ar fi una de presiune constantă până la uzură, comparând-o cu o tactică de război din Primul Război Mondial. Acesta face și o referire la declarațiile lui Vladimir Putin, care sugerează că armata rusă ar avea un plan de epuizare lentă a forțelor ucrainene.
„Pe linia frontului, rușii înaintează cu o intensitate care poate să nu fie spectaculoasă în termeni de kilometri, dar în termeni de presiune pe armata ucraineană este cel puțin riscantă. Președintele Putin, el însuși e în pericol. Călătoriile foarte multe pe care le-a avut, inclusiv în China, dar și în Vladivostok, a spus un lucru care e și cinic, și șocant. El spune așa: deocamdată, trupele ucrainene mai vin și încearcă să facă contratacuri pentru că își retrag, își aduc trupele din alte părți pe linia frontului, unde este de pentru a sprijini trupele din punctele respective. Dar, în momentul în care se întorc înapoi pe pozițiile anterioare, vin tot mai puțin, și, în momentul în care n-o să mai aibă aceste trupe, atunci frontul o să cadă. Deci, când președintele Putin spune chestia asta, asta înseamnă că o face în urma unei evaluări a armatei Federației Ruse, pentru că rușii nu comunică altminteri. Deci, presiunea pe care o pun rușii în acest moment este pentru a seca forțele armatei ucrainene și asta înseamnă, și aici se aduce în discuție comparația cu războiul din Primul Război Mondial, unde linia frontului nu s-a mișcat ani întregi și, la un moment dat, frontul a colapsat. Deci, strategia rusească în Ucraina este să pună presiune încet și sigur, încet și sigur, permanentă presiune pe toată linia, enormă ca dimensiune, a frontului ruso-ucrainean, ca, la un moment dat, să nu mai reziste. Asta, coroborat cu faptul că loviturile din ce în ce mai dese și mai intense vor face ca apărarea să nu mai reziste.”
Invitatul susține că Ucraina a transmis semne care denotă dificultăți din punct de vedere logistic și o schimbare a retoricii. Dungaciu afirmă că președintele ucrainean sugerează, în declarațiile publice, o presupusă victorie a Ucrainei, având în vedere că Rusia nu a mai înaintat semnificativ pe front. Aceasta ar fi, de fapt, strategia rusească, asemănătoare picăturii chinezești, de deteriorare totală a armatei ucrainene.
„Deja ucrainenii au transmis două semnale. Unu: că nu au suficientă muniție să se apere. Pentru că, zic ei, americanii nu mai livrează cu aceeași viteză. Nu e doar viteza de livrare, este intensitatea atacurilor. Și doi: președintele Zelenski a lansat ideea că „noi am învins pentru că rușii nu au cucerit toată Ucraina.” Asta este o schimbare a narațiunii sau, dacă vreți, a teoriei victoriei de la Kiev. Ai spune că este o victorie pentru că rușii nu au cucerit toată Ucraina. Într-un fel, poate să fie pusă acea problemă în termenii aceștia, dar întrebarea care se pune este: bun, dacă teoria victoriei Ucrainei este că rușii n-au cucerit toată Ucraina, de ce nu se trece la negocieri pe formatul Istanbul din 2022, dacă victoria este deja asigurată? Care e mai rostul? Să mai lupți pentru, mă rog, părțile din Donbas pe care, deocamdată, le mai menții? Rușii intră pe front 10 km, să zicem, înaintează. E greu să-și menții pozițiile. Ucraina vine contracarează, se întorc rușii înapoi. Reușesc să recucerească două, trei, patru localități, cu un preț complicat, pentru că ucrainenii vor fi obligați să atace. Și, în momentul ăla, rușii spun „bun”, se retrag. Pe urmă reiau povestea ei. Aici este un război de uzură, pentru că e război de uzură. Cantitatea contează. Și rușii merg pe această idee. Nu-i mai interesează nimic. Nu au niciun scrupul, nu au nicio milă. Spuneau că vor să termine războiul în 2025. Nu credeam că o să fie atât de repede. Dar, în 2025, dacă vor reuși să facă asta, o să o facă prin această strategie. Deci, rușii și-au dat jos cel puțin o mănușă. Să vedem ce urmează, dacă încep cu adevărat să lovească clădirile guvernamentale, ceea ce nu au făcut până acum, și podurile strategice.”