Cum ar intra România în criza energetică anunțată la nivel global. Situația la zi a producției de gaze, energie și combustibili. Gândul face recensământul investițiilor care ar fi trebuit să ne transforme în „hub regional”, dar țara nu este nici măcar independentă energetic

Piețele energetice globale sunt zguduite de un nou val de tensiuni, după ce prețul petrolului depășise pragul 100 de dolari pe baril, luni, pe fondul conflictului din Orientul Mijlociu. Ulterior, după declarațiile președintelui american Donald Trump și după deschiderea strâmtorii Ormuz, piețele s-au mai liniștit și prețul petrolului a scăzut spre 80 de dolari pe baril, dar rămân în continuare sus față de nivelul de dinainte să escaladeze războiul din Iran. Întrebarea este cât de echipată este economia României pentru șocul energectic global, în condițiile în care despre România se vorbește de ani de zile că ar avea potențial să devină un „hub regional” de energie. Dar investițiile întârzie să apară și România nu numai că nu este „un hub regional”, dar nici măcar independentă energetic.

Criza energetică începe să se resimtă în întreaga economie, iar efectele perturbării transportului prin Strâmtoarea Ormuz, unul dintre cele mai importante coridoare energetice ale lumii, accentuează sentimentul de nesiguranță. Într-un context în care criza energetică bate la ușă, România riscă din nou să fie prinsă pe picior greșit, mai ales că proiectele energetice importante sunt întârziate, blocate sau inexistente.

TRAGEDIE Tragedie într-o bază aeriană din România. Un militar de 30 de ani a murit după ce a încercat să salveze un câine. Cum s-a produs dezastrul

21:49

CONTROVERSĂ Trump încă vrea să transforme Canada în al 51-lea stat al SUA după ce s-a referit la premierul Mark Carney ca „viitorul guvernator”

21:49

Tensiunile din Orientul Mijlociu continuă să producă efecte imediate. Mai mulți jucători importanți din regiune precum Irak, Kuweit și Emiratele Arabe Unite au suspendat sau redus producția din cauza dificultăților de export provocate de blocajele Strâmtorii Ormuz. În Irak, de exemplu, producția a fost redusă cu peste două treimi deoarece rezervoarele de stocare s-au umplut.

Cum stă România la producția de gaze

România consumă anual aproximativ 10–11 miliarde de metri cubi de gaze naturale, iar o mare parte din acest necesar este acoperit din producția internă. Cu toate acestea, sectorul gazelor naturale nu este lipsit de probleme deoarece exploatarea zăcământului offshore Neptun Deep nu a început încă, deși proiectul este considerat strategic pentru securitatea energetică a României. În plus, producția realizată de compania Black Sea Oil & Gas ar fi exportată în mare parte către Bulgaria, în baza unui contract pe termen lung cu Engie. De asemenea, lucrările de exploatare pentru zăcământul de la Caragele, unul dintre cele mai mari descoperite pe uscat în ultimii ani, nu au început.

Capacitățile de producție nu au fost extinse sau modernizate la timp

La capitolul energie electrică, vulnerabilitățile sistemului sunt evidente. Capacitățile de producție existente nu au fost extinse sau modernizate la timp, iar multe dintre proiectele strategice întârzie de ani de zile. Centralele de la Turceni și Ișalnița nu au constructor desemnat, deși proiectele sunt întârziate de aproximativ 5 ani. Mai mult decât atât, la finalul lunii august, urmează să fie închise carierele de lignit și grupurile energetice pe bază de lignit ale Complexului Energetic Oltenia, ceea ce va elimina o parte importantă din capacitatea actuală de producție națională.

Centrala Nucleară Cernavodă

În plus, alte investiții majore, precum termocentrala de la Iernut, se confruntă cu decalaje și mai mari. Aceasta este întârziată cu aproximativ 7 ani, iar proiectul de la Mintia nu a finalizat nici măcar primul grup energetic, deși turbina a fost deja adusă. Situația este complicată și pentru reactorul 1 de la Centrala Nucleară Cernavodă. În 2027, reactorul va intra în lucrări de retehnologizare, ceea ce va scoate temporar din sistem aproximativ 740 MW de capacitate de producție. De asemenea, două hidrocentrale, situate pe râul Jiu și râul Mureș, se află în stadii de finalizare de peste 90%, dar nu au fost puse în funcțiune. De altfel, România continuă să importe energie, peste 2.500 MW în momentele critice, din cauza lipsei capacităților de producție și stocare care să acopere consumul de seară.

Avem eoliene dar nu știm să le folosim

Deși România are potențialul necesar pentru dezvoltarea proiectelor eoliene, strategia națională aproape inexistentă o determină să fie complet expusă în fața unei eventuale crize energetice. Investițiile în producția verde au demarat în forță în 2012, după ce statul a decis să contribuie cu subvenții la dezvoltarea sectorului, în special în zona Dobrogei, dar au ajuns să producă doar 13% din totalul producției interne de energie electrică a României. În contrast, în Spania, energia eoliană a asigurat aproximativ 24% din totalul producției naționale de electricitate.

De altfel, primele parcuri eoliene și fotovoltaice care au apărut în România au fost în Dobrogea. În plus, Dobrogea este și cea mai bună regiune din țară pentru producția de energie eoliană, iar Brăila, Constanța, Galați, Ialomița și Tulcea sunt județele care completează lista celor mai bune locații pentru dezvoltarea sectorului.

România nu are capacități suficiente pentru stocarea energiei

Pentru România, parcurile fotovoltaice și eolienele s-ar traduce în gigawați care ar da țării un plus de securitate energetică, ar scădea prețul energiei și ar apropia-o de ținta de energie verde pe care și-a asumat-o față de celelalte țări din Uniunea Europeană. Dar ce le ține în loc? Capacitatea limitată de stocare a României. Deși există zeci de proiecte de acest fel, care au toate aprobările necesare pentru a fi construite în România, nu avem posibilitatea să integrăm energia în Sistemul Energetic Național. Acest lucru se face, în cazul marilor producători, doar prin Transelectrica, compania care administrează rețeaua de transport a energiei electrice. În multe zone din țără infrastructura nu este suficientă pentru preluarea unor cantități mari de energie, mai ales dacă nu există investiții suplimentare în linii de transport și stații electrice.

Rafinăriile sunt parțial închise și suntem dependenți de importuri

Tensiunile din Orientul Mijlociu pun România într-o situație de vulnerabilitate și când vine vorba de aprovizionarea cu carburanți. Deși suntem producător regional de petrol, prețul la pompă și existența stocurilor sunt o combinație între tensiunile geopolitice și suspendarea temporară a capaciății interne de rafinare a petrolului. Două dintre cele mai mari unități de producție, Petromidia Năvodari și Petrotel Lukoil sunt indisponibile în prezent. Doar rafinăria Brazi funcționează la capacitate, cu petrol intern, dar și din import, iar stocurile pe care Rompetrol le-a constituit anterior ar trebui să acopere în parte necesarul intern. În acest context, cea mai grea situație de care s-ar putea lovi România ar fi în cazul motorinei. Țara noastră, la fel ca majoritatea statelor europene, depinde în mare măsură de importuri pentru acest tip de combustibil.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Ecoul războiului răsună în economia globală. Prețul petrolului sare în aer, bursele lumii au deschis „pe roșu”. Prețul aurului crește. Pe bursa de la București s-au evaporat 9 miliarde de lei în câteva ore
• După criza financiară din 2008 și pandemia din 2020, generația milenială se confruntă cu a treia mare provocare globală: scumpirea petrolului