Ce a făcut Gică Hagi în ziua în care soții Ceaușescu fugeau cu elicopterul. ”Te așteptai la o grozăvie, mirosea a praf de pușcă”
În urmă cu 32 de ani, Gheorghe Hagi, ”Regele” fotbalului românesc, susținea, pe 22 decembrie 1989, ultimul său examen la facultate. Hagi a început testarea la ASE cu dictatorul Nicolae Ceaușescu în fruntea țării, iar la finalul examenului a găsit străzile pline de oameni care strigau la unison: «Ole, ole, ole, ole / Ceaușescu nu mai e!».
Pe 17 decembrie, la Steaua s-a primit indicativul „Radu cel Frumos”, adică alarma de luptă. În aceeași zi, cei doi șefi ai clubului Militar, Nicolae Gavrilă și Cristian Gațu, mergeau pe Calea Victoriei. La un moment dat, aproape de Sala Palatului, Gațu i-a spus lui Gavrilă: „Fii atent că ăsta pică! Pică și vine Iliescu!”, dezvăluie jurnalistul Grigore Cartianu în cartea sa intitulată chiar „Hagi”.
„Vineri, 22 decembrie 1989. La ora 9:10, Gică Hagi a urcat la volanul Mercedesului său, parcat în fața casei. A lăsat în urmă Piața Galați, îndreptându-se către Piața Romană. La 10:00 avea examen, ultimul său examen din facultate. Ca sportiv de frunte, obținuse de la minister acordul să-l susțină atunci, deși, ca urmare a precipitării evenimentelor, toată studențimea română fusese trimisă în vacanță cu două zile mai devreme. Lui Ceaușescu îi era o teamă teribilă de studenți”, scrie Grigore Cartianu în volum.
„Miroase a praf de pușcă”
Marele campion n-a mai putut ajunge cu mașina până în Piața Română. La tot pasul erau baraje de milițieni, iar tancurile fuseseră scoase în stradă.
„Unul, cu turela ridicată și cu țeava tunului îndreptată înainte, s-a apropiat amenințător de mașina lui Gică. Acesta a tras de volan spre trotuar, iar șenilele tancului au huruit la o palmă de portiera Mercedesului”, relatează Grigore Cartianu.
Când n-a mai putut înainta, Gică și-a parcat mașina la un loc cât de cât adăpostit și, cale de câteva sute de metri, a luat-o pe jos. La ora aceea, strada era un amestec ciudat de liniște și tensiune.
Te așteptai ca dintr-o clipă într-alta să se întâmple o grozăvie. Miroase a praf de pușcă.
Treceau coloane de muncitori, scoși din fabrici să-l aplaude pe Ceaușescu la mitingul din Piața Palatului, dar totul se petrecea într-o tăcere suspectă. Doar comenzile activiștilor brăzdau, din când în când, văzduhul. Tensiunea se resimțea și în clădirea Academiei de Studii Economice.
Grigore Cartianu – ”Hagi”, 2008
„Ole, ole, ole, ole / Ceaușescu nu mai e!”
Într-un final, Gică Hagi a ajuns la examen, dar tensiunea se resimțea și în clădirea Academiei de Studii Economice.
„Profesorii erau cu ochii pe ferestre, să vadă ce se întâmplă în stradă. Examenul lui Gică a durat aproape trei ore, de la 10:00 până la 12:40. La un moment dat, spre sfârșit, în jur de 12:30, de afară s-a auzit un vuiet care a făcut să vibreze ferestrele sălii de clasă. Studenții și profesorii se uitau, nedumeriți, unii la alții. În scurt timp, din stradă s-a înălțat un refren izbăvitor: «Ole, ole, ole, ole / Ceaușescu nu mai e!»”, a mai scris jurnalistul,
După câteva ore, Hagi a reușit să ajungă acasă, chiar dacă pe străzi era haos, dar și o bucurie de nedescris. A pornit televizorul și a văzut toate secvențele de la Televiziunea Română, fuga soților Ceaușescu cu elicopterul de pe clădirea Comitetului Central, dar și o coloană de tancuri și mii și mii de oameni ieșind pe stradă la București.
„Secvențele se derulau halucinant. Televiziunea Română Liberă… Mircea Dinescu… eclicopterul… dictatorii… genocid… apa otrăvită… Nicu Ceaușescu, luat la palme de Tatulici… generalul Militaru… generalul Gușe… generalul Vlad… o coloană de tancuri…. Frontul Salvării Naționale… Gelu, bărbosul…, și cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, Ion Iliescu (….) În ziua ultimul său examen din facultate, Gică era hărțuit de întrebări. Trăia o zi istorică. Sub ochii lui apusese o lume și se născuse alta”, mai relatează Cartianu, în volumul Hagi.
Citește și: