Ce mănâncă japonezii la micul-dejun. Motivul pentru care sunt cea mai sănătoasă națiune de pe Terra

Ce mănâncă japonezii la micul-dejun. Motivul pentru care sunt cea mai sănătoasă națiune de pe Terra.

Japonezii au o cultură a mâncării cu totul aparte, diferită de a noastră. În timp ce pentru unii micul-dejun constă în produse de patiserie sau cereale cu lapte, japonezii aleg alimente care să le asigure energie și un echilibru perfect de nutrienți.

Iată ce mănâncă cea mai sănătoasă națiune de pe Terra la micul-dejun

Micul dejun tradițional japonez (Asagohan) seamănă mai degrabă cu un prânz sau o cină în toată regula pentru europeni. În timp ce în Europa și în SUA dimineața începe cu zahăr, produse de patiserie sau cereale procesate, în Japonia prima masă a zilei este construită în jurul echilibrului perfect de nutrienți. Nu există un singur preparat uriaș, ci o colecție de boluri mici (conceptul Ichijū-sansai – o supă și trei garnituri), care asigură energie stabilă fără să încarce digestia.

Astfel, micul-dejun conține orez alb fiert (Gohan). Este sursa principală de carbohidrați complecși. Oferă energie treptată, fără vârfuri bruște de insulină. În plus, aceștia servesc și supă miso (Miso shiru): o supă caldă fermentată din pastă de soia, alge (wakame) și tofu. Este bogată în probiotice, esențiale pentru sănătatea florei intestinale și pentru imunitate.

Un alt preparat nelispsit este peștele la grătar (Yakizakana): cel mai des somon sau macrou. Aduce proteine de înaltă calitate și acizi grași Omega-3, excelenți pentru creier și inimă. Un aliment controversat, dar adorat de japonezi este natto. Acesta constă în boabe de soia fermentate, faimoase pentru textura lipicioasă și mirosul puternic. Este considerat un superaliment deoarece conține nattokinază, o enzimă care curăță arterele și previne cheagurile de sânge, plus o doză uriașă de vitamina K2.

Murăturile japoneze (Tsukemono), legume fermentate (castraveți, ridiche daikon) care ajută digestia și aduc un plus de enzime active, sunt și ele celebre. Nu în ultimul rând, japonezii servesc ceai verde (Ocha), bogat în antioxidanți puternici (în special epigallocatechin gallate – EGCG), care accelerează metabolismul și protejează celulele.

Cea mai sănătoasă nație

Speranța de viață în Japonia este cea mai ridicată din lume (peste 84 de ani). Rata de obezitate este incredibil de mică (sub 4%, față de peste 30–40% în țările occidentale). Sănătatea lor de fier nu ține doar de genetică, ci de câteva reguli de aur implementate în stilul de viață și, în special, în alimentație.

Iată cele 5 motive pentru care sunt cea mai sănătoasă nație:

a) Regula „Hara Hachi Bu” (mănâncă până ești 80% plin)

Acesta este un concept cultural insuflat încă din copilărie. Japonezii se opresc din mâncat înainte de a se simți complet sătui. Creierului îi ia aproximativ 20 de minute să primească semnalul că stomacul este plin. Oprirea la 80% previne supraalimentarea și protejează sistemul digestiv de stres.

b) Densitate nutrițională crescută, calorii puține

Dieta lor se bazează pe ingrediente proaspete, de sezon, cât mai puțin procesate tehnic. Preferă gătitul la abur, fierberea sau sotarea rapidă, tehnici care păstrează vitaminele și mineralele intacte. Grăsimile folosite sunt minime, iar zahărul rafinat aproape că lipsește din alimentația zilnică.

c) Focus pe alimente fermentate

Alimentele fermentate sunt prezente la fiecare masă. O floră intestinală sănătoasă înseamnă un sistem imunitar puternic, o absorbție mai bună a nutrienților și o stare de spirit mai bună (axul intestin-creier).

d) Porții mici și diversitate vizuală

Mâncarea se servește în vase mici și separate. Există o regulă vizuală. O masă sănătoasă trebuie să includă 5 culori (roșu, galben, verde, alb, negru/închis). Acest truc asigură automat un spectru larg de fitonutrienți și antioxidanți diferiți.

e) Activitatea fizică integrată în rutină

În Japonia, mișcarea nu înseamnă doar mersul la sală. Stilul de viață presupune mers pe jos până la stația de metrou, mers cu bicicleta și statul pe tatami (pe podea), acțiune care forțează corpul să folosească articulațiile și mușchii stabilizatori de fiecare dată când se ridică sau se așază.