După moartea Papei Francisc, Biserica Catolică se pregătește să treacă printr-unul dintre cele mai solemne și încărcate momente din istoria sa: alegerea unui nou Suveran Pontif. Departe de ochii lumii, într-o atmosferă de tăcere și tradiție, cardinalii se vor reuni pentru a decide cine va ocupa Scaunul Sfântului Petru.
Moartea Papei Francisc declanșează imediat o serie de evenimente sacre, perfecționate de-a lungul a peste două milenii de istorie.
Alegerea unui nou papă este un moment cu o semnificație uriașă pentru cei peste 1,3 miliarde de catolici din întreaga lume.
Deși multe dintre aceste tradiții datează din Roma Antică, ele sunt încă păstrate cu strictețe în Vatican.
În momentul confirmării decesului, Biserica Catolică intră într-o perioadă numită sede vacante – o expresie latină care înseamnă „scaunul este vacant”. În această perioadă, niciun cardinal sau oficial nu poate lua decizii majore în numele Bisericii, iar conducerea este temporar predată Colegiului Cardinalilor.
La aproximativ două sau trei săptămâni după funeraliile papei, cardinalii se reunesc în Capela Sixtină, în cadrul unui eveniment cu caracter sacru și profund secret: conclavul. Acesta este momentul în care va fi ales un nou Suveran Pontif. Capela este literalmente sigilată: niciun telefon, nicio comunicare cu exteriorul, doar vot, rugăciune și reflecție.
Doar cardinalii care nu au împlinit 80 de ani au drept de vot. În prezent, sunt aproximativ 120 de cardinali electori, iar pentru alegerea unui papă este nevoie de o majoritate calificată de două treimi. Votul este secret, iar fiecare cardinal scrie numele alesului pe un buletin, pe care îl depune într-un potir, în fața altarului.
Procesul poate dura de la câteva ore la mai multe zile. Dacă niciun cardinal nu obține majoritatea în primele runde, se reia votul – până la patru runde pe zi sunt permise. Cel mai scurt conclav modern, cel în urma căruia a fost ales Papa Francisc în 2013, a durat aproximativ 24 de ore și cinci scrutine. Istoria, însă, consemnează și cazuri extreme: un conclav din secolul al XIII-lea a durat aproape trei ani.
Fiecare rundă de vot este urmată de arderea buletinelor de vot într-o sobă special instalată în Capela Sixtină. Dacă nu a fost ales un papă, din coș iese fum negru – semn că lumea mai are de așteptat. Dacă în schimb s-a obținut consensul, soba eliberează fum alb, moment care declanșează entuziasmul a mii de oameni adunați în Piața Sfântul Petru și milioane de credincioși din întreaga lume care urmăresc în direct.
După alegere, cardinalul decan anunță în latină, de la balconul Bazilicii Sfântul Petru: „Habemus papam” – „Avem un papă”. Noul Suveran Pontif, îmbrăcat în sutană albă, apare pentru prima dată în fața lumii și își rostește primul discurs. El anunță și numele papal ales, în general inspirat de un sfânt sau de un predecesor.
Din acel moment, Biserica Catolică are un nou lider, iar scaunul lui Petru nu mai este vacant.
Deși rolul său este în primul rând spiritual, papa deține și o putere diplomatică și politică remarcabilă, fiind adesea mediator în conflicte internaționale și o voce de autoritate în probleme globale, de la crize umanitare la drepturile omului și schimbările climatice.
Tranziția papală este un moment solemn, dar plin de speranță, în care credincioșii așteaptă cu emoție apariția noului părinte spiritual, în timp ce istoria, tăcută, deschide o nouă filă.
CITEȘTE ȘI: