Judecătoria Beiuș blochează ANAF în procesul cu frații Micula. Executările silite viitoare pentru recuperarea celor 395 milioane € sunt suspendate

Continuă ”războiul total” dintre Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) și imperiul financiar al fraților Ioan și Viorel Micula, declanșat pentru recuperarea a 395 milioane € care au fost date de Guvernul României după ce aceștia au câştigat procesul la Tribunalul Internațional de Arbitraj de la Washington.

ANAF vrea să recupereze această sumă colosală, dar Judecătoria Beiuș se opune – informații detaliate AICI -, iar o nouă etapă a ”conflictului” i-a poziționat pe frații Micula, din nou, în postura de câștigători.

De data aceasta, Judecătoria Beiuș a suspendat toate acțiunile de executare silită, atât cele aflate deja în derulare, cât și – surprinzător – cele viitoare.

• La sfârșitul anilor `90, oamenii de afaceri Ioan și Viorel Micula au revenit din Suedia, acolo unde emigraseră în perioada regimului comunist. ”Imperiul financiar” pe care l-au dezvoltat în România a avut ca punct de pornire și două ordonanțe de urgență prin intermediul cărora Guvernul a oferit facilități pe 10 ani investitorilor din zonele desemnate ca fiind defavorizate.
• Facilitățile acordate de statul român au reprezentant adevărate ”injecții financiare”, numai că  – după ce respectivele stimulente fiscale acordate investitorilor din ”zonele defavorizate” au fost abrogate, în cursul negocierilor pentru aderarea la UE, Comisia Europeană a dispus, în 2015, recuperarea de la afaceriștii Micula a peste 220 de milioane de euro (1.109.512.163 lei).
• Începând din acel moment, ”lupta a fost dură”, iar ”pasele” au reprezentant sute de milioane de euro, frații Micula și companiile lor câștigând, inițial, litigiul împotriva statului român și obținând despăgubiri de aproape 395 de milioane de euro, sumă care includea dobânzi și penalități.
• ANAF a a declanșat mai multe proceduri de executare silită împotriva fraților Micula şi a firmelor acestora – Multipack SRL, European Food SA, Starmill SRL, Scandic Distilleries SA, Transilvania General Import Export SRL, West Leasing SRL, Rieni Drinks SA și European Drinks SA.
• Dar CE a sesizat Curtea Europeană de Justiţie a UE (CJUE) și – în data de 25 ianuarie 2022 – a anulat hotărârea Tribunalului UE din 18 iunie 2019, dispunând rejudecarea cazului.
• S-a arătat că instanţa a făcut o eroare atunci când a contestat competenţa Comisiei de a analiza, ”în lumina dreptului ajutoarelor de stat, despăgubirea plătită unor investitori suedezi de către România în executarea unei hotărâri arbitrare”.
• În plus Tribunalul UE a analizat un singur motiv din cele opt invocate în favoarea lor de reclamanţi, iar CJUE  decis: ”Prin urmare, se cere analizarea tuturor argumentelor”.
• Procesul continuă și astăzi, la Tribunalul Uniunii Europene, după un ”ping-pong” legislativ prelungit, iar statul român se vede nevoit să rămână în stand-by până la soluționarea cauzei, demersurile întreprinse în instanță de Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) fiind stopate la Judecătoria Beiuș.

Judecătoria Beiuș: ”Prin expresia alte acte viitoare emise pe perioada suspendării provizorii se înţelege acte de executare silită”

În luna noiembrie a anului 2022, Judecătoria Beiuș a suspendat judecarea contestației la executare, până ”la soluţionarea definitivă a acţiunii în anularea Deciziei Comisiei Europene 2112 din 30 martie 2015”.

În data de 1 martie 2023, aceeași judecătoria Beiuș – ”Complet 7 mix” – a explicat în încheierea finală ce înseamnă expresia ”acte viitoare emise pe perioada suspendării provizorii”.

Potrivit judecătorilor, expresia ”acte viitoare emise pe perioada suspendării” înseamnă ”acte de executare silită”.

”Lămureşte dispozitivul încheierii civile nr. 697/29.09.2022, pronunţată de Judecătoria Beiuş în dosarul nr. 2654/187/2022, în sensul că prin expresia alte acte viitoare emise pe perioada suspendării provizorii se înţelege acte de executare silită. Fără cale de atac”, a decis Judecătoria Beiuș.

”Imposibilitatea acestor companii de a achita sumele solicitate”

În luna august a anului 2022, aceeași Judecătorie Beiuș a admis cererea de suspendare provizorie a executării silite formulată de frații Micula și de firmele acestora. Sentința a fost dată de Emilia-Maria Prahanca, judecător la Judecătoria Beiuș de la începutul lunii mai 2022.

Aceasta a arătat că – pe data de 4 august 2022 – frații Ioan și Viorel Micula (și companii ale acestora) au depus ”o contestație la executare împotriva executării silite demarate împotriva lor prin actele de executare (…), prin care au solicitat anularea executării silite, anularea tuturor actelor de executare (…), precum și a celor subsecvente”.

”Printre măsurile de executare silită la care fac referire intimatele se numără și măsura popririi conturilor contestatorilor (n.red. – frații Micula și companiile respective), măsură care, având în vedere cuantumul sumei în discuție, nu numai că ar bloca activitatea celor 8 companii, dar ar trimite automat în insolvență sau chiar în faliment aceste societăți.

Din situația centralizată a datelor financiare prezentate în anexa 2 la prezenta cerere, rezultă în mod clar imposibilitatea acestor companii de a achita sumele solicitate în termenul și modalitatea solicitată de intimate. Instituirea instantanee a unor obligații de o asemenea valoare asupra acestora ar provoca în mod inevitabil insolvența, chiar falimentul companiilor contestatoare”, se menționează în încheierea de ședință.

Executarea silită a cărei suspendare este solicitată de afaceriștii Micula se desfășoară în temeiul Deciziei  din 30.03.2015 a Comisiei Europene. În ceea ce privește efectele executării silite asupra persoanelor fizice Ioan și Viorel Micula, judecătoarea Emilia-Maria Prahanca a considerat că aceștia ar fi prejudiciați ”material și moral”, iar dreptul la proprietate ar fi încălcat.

În încheierea de ședință din 11 august 2022 s-a mai arătat că:

• Posibilitatea de a institui popriri sau de a executa silit bunuri până la concurenţa sumei de 1.109.512.163 lei integral și concomitent, pe oricare din aceste societăţi, creează un pericol imens în ceea ce privește însăși existența acestor societăți.
• Continuarea executării silite în această formulă va conduce în mod automat la o situație iremediabilă constând în închiderea activităților unor societăți.
• Potrivit jurisprudenței CJUE, pentru a acorda suspendarea, instanța nu mai trebuie să își formeze convingerea că acțiunea principală va fi admisă, ci doar concluzia că argumentele reclamantului din acțiunea principală sunt suficient justificate.
• În privinţa impactul social asupra angajaților și familiilor acestora, se arată că, dincolo de toate interesele comerciale expuse mai sus, nu trebuie ignorată componenta socială și umană a măsurii solicitate prin prezenta cerere.
• De activitatea societăților petente și a celorlalte societăți colaboratoare depind la acest moment un număr de ordinul miilor de angajați, care riscă în orice moment să își piardă locurile de muncă.
• Toți acești angajați au la rândul lor familii care depind într-o mai mare sau mai mică măsură de salariile lor.
• Acești angajați au la rândul lor credite și obligaţii de diverse feluri, iar o disponibilizare intempestivă le-ar putea afecta grav sau iremediabil situația financiară.
• Executarea silită demarată prin actele de executare enumerate îi expune direct unei stări de pericol și unor consecințe iremediabile. Acordarea suspendării se impune așadar pentru evitarea următoarelor consecințe negative iminente: revocarea licențelor de producție și a autorizațiilor de antrepozit fiscal; imposibilitatea continuării activității de producție; încetarea plăților; apariția stării de faliment; pierderea locurilor de muncă a mii de angajați; prejudicierea gravă a tuturor creditorilor societăților, dar și a tuturor colaboratorilor acestora.
• Ţinând cont de cuantumul mare al sumei supuse executării, 1.109.512.163 lei şi care ar pune în situaţia în care contestatorii ar fi executaţi silit, cu producerea unor grave prejudicii, cu posibila  intrare  în faliment, indisponibilizarea unui număr mare de angajaţi, neplata furnizorilor, împrejurare ce ar putea avea consecinţe în plan social şi ar duce la imposibilitatea de a-şi mai desfăşura activitatea, pentru a evita o situaţie de acest fel, instanţa apreciază că se impune suspendarea provizorie a formelor de executare silită.

Judecătoarea Emilia-Maria Prahanca a mai precizat că Ioan și Viorel Micula sunt investitori de trei decenii, iar executarea silită ”ar putea constitui o degradare a imaginii României în ceea ce privește tratamentul investitorilor”.

”Zona zero” unde frații Micula au construit afacerea

În anii 1996 și 1998 – prin OUG 27/1996 și OUG 24/1998 – au fost stabilite nu numai deducerea cheltuielilor de investiţii din impozitul pe profit timp de 5 ani de la începerea investiţiei, dar și o serie de stimulente fiscale pentru investitori din regiuni defavorizate care obținuseră un certificat de investitor permanent:

• facilități precum scutirea de la plata taxelor vamale și a taxei pe valoarea adăugată pentru mașini;
• restituirea taxelor vamale pentru materiile prime;
• scutirea de la plata impozitului pe profit.

Toate aceste facilități erau aplicabile atât timp cât zona de investiții rămânea calificată drept ”regiune defavorizată”.

• Prin Hotărârea nr. 194/25.03.1999 – aplicabilă începând cu data de 1 aprilie 1999 – Guvernul a calificat drept ”regiune defavorizată”, pentru o durată de zece ani, zona minieră Ștei‑Nucet, din județul Bihor.
• Aceasta a fost, practic, ”Zona zero” unde frații Ioan și Viorel Micula – care au și cetățenia suedeză – au demarat o afacere care s-a multiplicat gradual, în portofoliul celor doi afaceriști ajungând peste 30 de societăți, unele dintre acestea având capital mixt, româno-suedez.

Mai mult, în 29 mai 2002, Regatul Suediei și România au încheiat un tratat bilateral de investiții. Potrivit tratatului, fiecare parte va asigura un tratament just și echitabil investițiilor celeilalte părți, iar diferendele dintre investitori și țările semnatare sunt soluționate de un tribunal arbitral.

Declanșarea ”războiului” dintre frații Micula și statul român

În timpul procesului de aderare la Uniunea Europeană, România a schimbat, în anul 2004, legislaţia privind ajutorul de stat şi a anulat facilitățile din zonele defavorizate.

• La 26 august 2004, România a abrogat toate măsurile acordate prin schema de stimulente fiscale în cauză (respectiv ”zonele defavorizate”), cu excepția scutirii de la plata impozitului pe profit. S-a precizat că, ”pentru a respecta criteriile prevăzute de normele comunitare privind ajutoarele de stat și a finaliza negocierile privind capitolul nr. 6 (Politica în domeniul concurenței), era necesar să se elimine toate formele de ajutor de stat prevăzute de legislația națională care erau incompatibile cu acquis‑ul comunitar în materie”.
• Această abrogare a produs efecte de la 22 februarie 2005, cu trei ani mai devreme decât era prevăzut, inițial, de legislație. Afaceriștii Ioan și Viorel Micula au contraatacat, susținând că afacerea lor a avut de suferit financiar după ce statul român a eliminat facilitățile fiscale acordate unor companii din zone care fuseseră, anterior, considerate ”defavorizate”.

Cei doi oameni de afaceri au dat statul român în judecată la Centrul Internațional de Reglementare a Disputelor privind Investițiile de pe lângă Banca Mondială (ICSID) – Curtea de Arbitraj de pe lângă Banca Mondială, aceasta fiind cea mai înaltă instanță judecătorească pentru litigiile economice -,  procesul fiind deschis în anul 2005.

Citește și: 

EXCLUSIV | Daniel Ciungu (PNL) cere USR să îi retragă sprijinul politic lui Clotilde Armand: ”A fost prinsă cu mâța-n sac!”

Alexandru Petrescu, REVOLTAT de tergiversările lui Nicușor Dan: ”A anunțat că salvează Hanul Solacolu. Istoria Bucureștilor se prăbușește!”

EXCLUSIV | PNL și PSD au boicotat ședința extraordinară CGMB. Semnal de alarmă: ”Nicușor Dan pune pe ordinea de zi doar proiectele care îi convin”

EXCLUSIV | Condamnat pe viață, criminalul Passaris se plânge că îi sunt încălcate drepturile! Ce le-a cerut ”Fiara din Balcani” judecătorilor

EXCLUSIV | Dinu Gheorghe, consilier local PNL, semnal de alarmă: ”Clotilde Armand girează HAOSUL, este dezinteresată de siguranța elevilor în școli”