Mersul pe jos poate ajuta la detectarea a două boli ale creierului, în stadiile lor incipiente. Totul depinde de felul cum faci această mișcare

Diferențele subtile în mers pot ajuta la distingerea între boala Parkinson și demența cu corpi Lewy într-un stadiu incipient. La prima vedere, mersul pare un automatism, la fel ca respirația sau clipitul, conform unui studiu al Universității din Waterloo. Dar acest gest cotidian ar putea deveni un adevărat instrument de diagnostic, care să ajute la detectarea bolilor neurologice în stadiile lor incipiente.

Acesta este rezultatul unui nou studiu al Universității din Waterloo (Canada), care sugerează că modul în care o persoană merge poate ajuta la distingerea între două tulburări care sunt adesea confundate: demența cu corpi Lewy și boala Parkinson, notează larazon.es.

Ambele patologii au simptome comune, de la început, în special cele legate de mișcare. Această asemănare face dificilă diferențierea corectă între ele de către medici în stadiile incipiente. Problema este semnificativă: un diagnostic greșit poate afecta tratamentul, planificarea îngrijirii și chiar așteptările pacienților și ale familiilor acestora.

În acest context, cercetătorii canadieni au găsit un indiciu surprinzător de simplu: măsurarea modului în care merg pacienții. Oamenii de știință au analizat modelele de viteză, lungimea pașilor și mersul. Mersul pe jos în timp ce faci mai multe lucruri simultan: o fereastră neașteptată către creier.

Astfel, conform unui studiu publicat, marți, în revista științifică Gait & Posture, persoanele cu demență cu corpi Lewy în stadiu incipient tind să meargă mai încet, cu pași mai scurți și un ritm mai puțin constant decât cele cu boala Parkinson în stadiu incipient.

Aceste diferențe, însă, nu sunt întotdeauna evidente atunci când o persoană merge normal, fără distrageri. Semnele devin mai clare atunci când creierul trebuie să îndeplinească sarcini complexe (de exemplu, mersul în timp ce numără înapoi). Este ca și cum sistemul nervos, prin împărțirea atenției sale, dezvăluie mici erori care altfel ar trece neobservate.

„Compararea modelelor de mers ne-a permis să verificăm faptul că comportamentul de mers poate ajuta la distingerea între cele două boli. Acest lucru este deosebit de relevant deoarece, în stadiile incipiente, ambele afecțiuni arată foarte asemănător și pot duce la diagnostice greșite”, explică cercetătoarea principală, profesorul Kaylena Ehgoetz Martens.

Cheia constă în ceea ce oamenii de știință numesc „încărcătură cognitivă”, adică acea cantitate de efort mental pe care o necesită o sarcină. Mersul pe jos, deși poate părea simplu, implică o coordonare complexă între creier și corp. Când se adaugă o a doua sarcină, cum ar fi numărătoarea inversă, coordonarea respectivă devine mai solicitantă. Atunci diferențele dintre boli apar mai clar.

Această descoperire deschide calea către un instrument de diagnostic accesibil și cu costuri reduse. Spre deosebire de alte teste mai complexe sau invazive, analiza mersului poate fi efectuată cu ușurință într-un cadru clinic, fără a fi nevoie de tehnologie sofisticată și permite detectarea semnelor în stadii foarte incipiente.

În cazul bolilor neurodegenerative, unde timpul este esențial, diagnosticul precoce permite ajustarea tratamentelor, o mai bună gestionare a simptomelor și oferirea de îndrumări mai clare celor care îngrijesc pacienții.

Cercetătorii intenționează acum să își extindă activitatea la alte boli și să studieze, de asemenea, persoane care nu prezintă încă simptome, dar care prezintă un risc mai mare de a le dezvolta. Scopul este de a merge și mai departe și de a detecta schimbările înainte ca boala să se manifeste complet.

Autorul mai recomandă:

Valerie Perrine, actrița care a evitat masacrul lui Manson din 9 august 1969, a murit la 82 de ani

PREMIERĂ medicală: Specialiștii au reușit să trateze cu succes una dintre cele mai grave boli genetice, care afectează sute de mii de oameni