Plămânii noștri, aerul lor
Se scrie, se tot scrie, de ani de zile, că în București nu se poate respira. Părinți cu copii alergici publică pe rețele de socializare, disperați, fotografii care arată calitatea aerului din capitala României: niciodată bună. Mereu alarmantă. Cu mult, mult, enorm peste poluarea din orașe mari ale lumii, pornind de la New York și ajungând mai aproape, spre Parisul luminilor și al bogăției.
Degeaba. Aerul din București este, practic, irespirabil. Dar noi tragem de el și de corpul nostru, pentru că suntem dispuși la orice sacrificiu ca să supraviețuim. Oricât de mult s-ar scrie, oricât de mult s-ar striga, nimic nu se schimbă în bine. Tot mai greoi intră, în plămânii noștri oricum obosiți, un aer care, pe lângă particule normale, conține atât de multe nenorociri. De ce?
Nu răspunde niciun primar al Capitalei la apel, sunăm, sunăm, sună în gol, apelul nu este preluat, nu răspunde nicio voce, cu atât mai puțin actualul primar, care ar face orice, mai puțin să pună mâna pe receptor și să rezolve chestiuni urgente. Fiind an electoral, cu siguranță se va trece pe curat și o mișcare „importantă” pentru transformarea capitalei îmbâcsite într-o capitală verde.
Vor apărea, dintr-o dată, achiziții de autobuze eco, bio, degradabile, se va minți iarăși, cu nerușinarea deja cunoscută, că lucrurile sunt sub control și că, mai devreme sau mai târziu (uită să treacă și varianta niciodată) în București ne vom simți sănătoși, vom putea trage în piept nu noxe, ci aer bun de curățat ceea ce deja s-a depus prin corpul nostru.
Ne vom lăsa – sau se vor lăsa – din nou mințiți, cu niște tabele frumos colorate, care par niște invenții ale unor copii energici, deloc rău intenționați, și care chiar asta sunt: niște invenții, dar nu ale unor copii nevinovați. Câțiva dintre noi vor cădea în capcană. Astfel, o să punem în urna de vot o hârtie, și ea frumos împăturită, semnând sentința pentru încă patru ani. Și ne vom mira, respirând tot mai greu, că în București tot nu se poate trăi, că nu avem unde să ne ducem copiii să se joace, în parcurile cu leagăne ruginite, cu colțuri care pot tăia orice, unde aleile sunt prost reparate și gropile în asfalt împiedică orice alergare sau roată de bicicletă.
Ne vom mira că, odată ieșiți din București, spre vestul cu atât de multe tentații, reușim să ne umplem plămânii de viață și să credem că toți cei care se nasc astăzi în țara noastră – care, repet, e frumoasă, e bogată, e dinamică, dar e mânuită de niște șoferi care n-au permis de conducere – au șanse mai multe dincolo de graniță la un trai decent.
Rămânem cu mirarea, rămânem cu semnele de întrebare. De ce la Berlin calitatea aerului e bună? De ce la Paris, la fel? De ce la New York, deși sunt mii de mașini simultan în trafic, se poate inspira decent? Haideți, întrebați și dumneavoastră, poate aveți noroc să vă și dezlege cineva misterul, poate până ne convoacă la urne – unde eu cred că trebuie să mergem – putem să alegem și altceva, nu răul cel mai mic. Să tragem aer în plămâni, din alte orașe ale lumii, și să-l expirăm acasă, acolo unde e nevoie de schimbare. Acolo unde e nevoie de oxigen.
Citește și: