Prezentatoruol Octavian Ursulescu, celebru în anii ’80-’90, a vorbit despre cum era actorul Florin Piersic în perioada comunismului.
„Ce de amintiri minunate mă leagă de acest personaj de poveste, nu numai actor de geniu, dar și om extraordinar, cu un umor colosal! Dintre turneele în care am fost împreună, două mi s-au întipărit în memorie. Unul din ele era organizat de regretatul cântăreț Alexandru Jula, sub egida Teatrului muzical din Galați, și avea o distribuție minimală: eu prezentam, Jula făcea un recital, de peste o jumătate de oră, mai era un balet al teatrului, iar în rest – Florin Piersic, până când trebuia, nerăbdători, să plecăm în altă localitate, pentru că show-ul lui putea dura, dacă publicul îl stimula, de la 2 la 3 ore!”, a povestit el, potrivit Click.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2022%2F07%2Foctavian-ursulescu-2.jpg)
Octavian Ursulescu, la podcastul „Altceva” cu Adrian Artene (FOTO – Arhivă)
El își aduce aminte că înainte de fiecare spectacol, Piersic îi spunea: „Tavi, n-am ce să spun, să stai pe aproape când termin…”. «Și stăteam, dar de plăcere, cu încântare, fiindcă nu se repeta absolut niciodată, recita, glumea, povestea, punea ochii pe câte un spectator din rândul întâi și apoi să te ții!, depăna amintiri din cariera sa fabuloasă – într-un cuvânt un magician al microfonului cum n-am mai cunoscut altul în cariera mea».
Mai mult, Florin Piersic păstra legătura cu fanii lui, din toate colțurile țării, prin intermediul scrisorilor.
„În fiecare dimineață, mergea la oficiul poștal, de unde expedia plicuri, conținând fotografii, dedicate tuturor celor care-i scriau. Și din acest punct de vedere, sigur nu mai există altul ca el. Popularitatea sa uriașă (ar fi câștigat lejer alegerile prezidențiale dacă ar fi candidat!) mi-a fost confirmată duminică dimineață, când mi-a zis să mergem la Catedrala din Galați, pentru a-l întâlni pe Prea Fericitul Cassian, cu care se cunoștea. «Nici vorbă să ajungem la altar», îmi zic în gând, dar mă așez strategic în spatele lui și începem înaintarea. Florin, cu statura lui impunătoare, era ca Titanic sau ca un spărgător de gheață, dar tot eram îndoit. Însă, dacă n-aș fi văzut cu ochii mei n-aș fi crezut: imediat s-a dus vestea și în fața lui se despărțeau parcă apele, oamenii îi făceau loc, îl priveau cu adorație, țineau să-l atingă, să-i declare cât îl iubesc. Din acest motiv, am ajuns destul de greu la altar, oricum nu mai era atent nimeni, Părintele Cassian și-a întrerupt de altfel slujba, l-a îmbrățișat…”, a adăugat el.