Cum ne suflă Ungaria marile afaceri. Bușcu: „Un investitor care a primit o ușă în nas la București, la unguri s-au purtat cu el de parcă era porțelan”
Invitat în ediția de joi a emisiunii Ai Aflat! cu Ionuț Cristache, jurnalistul Doru Bușcu a comentat modul evident în care mari investitori străini preferă Ungaria în detrimentul României. Cunoscutul gazetar a menționat câteva cazuri pe care le cunoaște personal.
Astfel, a explicat redactorul-șef Cațavencii, dincolo de motivele evidente pentru care multe investiții străine de anvergură iau drumul țării vecine (infrastructura mult superioară celei a României, regimul fiscal samd), există și motive strategice legate de profesionalismul mediului politic și de business de la Budapesta.
„Felul în care guvernul maghiar a abordat investitorii este fundamental diferit de felul în care l-au abordat guvernele românești”
„Ungaria a fost preferată de investiții. În primul rând pentru că geografic a fost mai bine și a avut infrastructură. Nemților le e mai ușor să vină la Ketkemet sau la Gyor decât să vină la Arad sau la Brașov. În al doilea rând, felul în care guvernul maghiar a abordat investitorii este fundamental diferit de felul în care l-au abordat guvernele românești. Am fost martor ocular prezent la multe eșecuri strigătoare la cer ale unor investiții care s-au blocat în cabinetul miniștrilor, premierilor.
Pur și simplu s-au blocat, oamenii au plecat înapoi. Nu există niciun follow-up după ce au făcut oferta, după ce au spus ce urmează să se întâmple, după ce au spus ce vrem să facem. Nicio bunăvoință, nicio capacitate de înțelegere, o totală durere în cot față de acea posibilă investiție care ar fi adus locuri de muncă pe orizontal, alte companii mobilizate samd”, a observat invitatul îm studioul Gândul.
„Ăla pleacă, fiind o companie nu e autorizat să dea șpaga”
Doru Bușcu a dat ca exemplu cazuri pe care le cunoaște personal de investitori străini, practic alungați de decidenții de la București. În schimb, în Ungaria sau Polonia, aceștia sunt tratați cu cea mai mare apreciere și respect, fiindu-le încurajate business-urile.
La unguri e diferit. Vorbeam cu un investitor care a primit o ușă în nas de la unul din guvernele (românești) din ultimii 5 ani. Și îmi spunea că în Ungaria, ăia s-au purtat cu el ca și cum ar fi fost de porțelan. În Polonia, mai că nu l-au căsătorit cu o poloneză, doar să vină cu investiția acolo. Oameni pregătiți, vorbitori ai limbajului comercial și economic pe care îl așteaptă investitorii. Buni cititori ai prezentărilor, ai Excel-urilor. Înțelegând la detaliu ce își dorește un investitor și punându-i la dispoziție de multe ori nu numai informațiile, ci și accesul la utilități din partea statului, inclusiv la teren. Or aici nu există. Aici, dacă nu mută investitorul investiția pe terenul tău din Ilfov, de exemplu, nu se face investiția. Și ăla ce face? Ăla pleacă, că el nu este autorizat. Fiind o companie, o corporație, nu este autorizat să dea șpaga așa cum vrea ministrul cutare, subsecretarul de stat.
AUTORUL RECOMANDĂ