MĂRTURIE. Asistenta care oprește ventilatorul bolnavilor de COVID-19: „I-am făcut semnul crucii, apoi am tras fermoarul”

Juanita Nittla are 42 de ani și e asistentă șefă la Terapie Intensivă, la Royal Free Hospital din Londra. Are o experiență de 16 ani în domeniu. Una dintre sarcinile pe care le are de îndeplinit la ATI este oprirea aparatelor de ventilare mecanică. Aparate care țin bolnavii în viață.

Accesul la un ventilator poate însemna diferența dintre viață și moarte pentru pacienții bolnavi grav cu Covid-19. Dar uneori chiar și aceste aparate de respirație nu pot salva viața cuiva.

Munca ei la ATI e traumatizantă.  ”Mă simt oarecum responsabilă pentru moartea lor”, povestește asistenta medicală pentru BBC.

Ventilatoarele ajută bolnavii de COVID în stare gravă să respire, atunci când plămânii nu o mai fac.

METEO Prognoza meteo pentru următoarea săptămână. ANM anunță atmosferă de primăvară, până pe 15 martie

17:38

RĂZBOI Trump ia la rost un reporter care întreabă dacă rușii ajută iranienii cu informații: „Ce întrebare stupidă!”

17:18

Cum se decide oprirea ventilatoarelor

În momentul în care starea pacientului cu COVID nu se îmbunătățește zile la rând, echipa medicală trebuie să ia o decizie grea. Hotărârea nu se ia niciodată pripit, ci după o analiză atentă, ținând cont de factori precum vârsta pacientului, răspunsul organismului la atacul viral și probabilitatea recuperării.

Juanita a trebuit să deconecteze o colegă de breaslă, o asistentă bolnavă de COVID

La începutul unui schimb de ture, în a doua săptămână din aprilie, Juanitei i s-a comunicat că prima ei sarcină din ziua respectivă va fi să oprească ventilatorul la care e conectată o asistentă medicală de 50 de ani bolnavă de Covid-19. Înainte de a face asta, Juanita trebuia să vorbească la telefon, conform protocolului, cu fiica femeii și s-o informeze ce urmează să se întâmple.

„I-am spus că mama ei nu va simți durere. Am întrebat și despre dorințele mamei sale și despre convingerile religioase”, a povestit asistenta.

Pacienta se afla într-un salon de Terapie Intensivă cu opt paturi, înconjurată de alți bolnavi care erau, de asemenea, inconștienți.

Asistenta a cerut echipei medicale să facă liniște pentru câteva clipe. A așezat telefonul lângă urechea pacientei și a lăsat-o pe fiica femeii să-și ia adio de la mama ei.

”I-am făcut semnul crucii, apoi am tras fermoarul”.  Fiica pacientei vorbea în continuare cu mama ei și spunea rugăciuni la telefon. Asistenta a trebuit s-o întrerupă pentru a-i spune că totul s-a terminat.

Coșmarurile

„Am coșmaruri. Nu pot să dorm. Îmi fac griji că voi lua virusul. Toți sunt speriați aici”, mai spune asistenta.

Femeia a lipsit luni bune de la muncă, anul trecut, după ce a făcut tuberculoză. Știe că are capacitatea pulmonară diminuată, din cauza bolii.

„Oamenii din jur îmi tot spun că nu ar trebui să lucrez, dar avem de-a face cu o pandemie. Nu pot să stau deoparte. Vreau să-mi fac treaba. La sfârșitul turei, mă bântuie gândul că au murit pacienți în îngrijirea mea, dar încerc să alung aceste gânduri când ies pe poarta spitalului, să nu duc grijile acasă”, spune Juanita.