MISTERUL craterelor gigantice din permafrost, elucidat de cercetători. Pericolul din solul înghețat

Opt cratere gigantice, adânci de 50 de metri, din permafrostul siberian i-au derutat pe oamenii de știință de la descoperirea lor în urmă cu mai bine de un deceniu. Acum, o nouă teorie ar putea explica în sfârșit modul în care s-au format.

Craterele sunt unice pentru peninsulele Yamal și Gydan din nordul Rusiei și nu se știe că există în altă parte în Arctica, ceea ce sugerează că cheia acestui puzzle se află în peisaj, potrivit unui articol preprint publicat pe 12 ianuarie în baza de date EarthArXiv, notează space.com.

Cercetătorii au propus mai multe explicații pentru găurile deschise de-a lungul anilor, de la impactul meteoriților la explozii de gaze naturale. O teorie sugerează că craterele s-au format în locul lacurilor istorice cu gaz natural care se ridica din permafrostul de dedesubt. Este posibil ca aceste lacuri să se fi secat, expunând pământul de dedesubt la temperaturi de îngheț care au sigilat orificiile de ventilație prin care scăpau gazele. Acumularea rezultată de gaz în permafrost poate fi eliberată în cele din urmă prin explozii care au creat cratere gigantice.

MARIUS TUCĂ SHOW Gândul prezintă Best of Marius Tucă Show – vineri, 2 ianuarie, de la ora 20.00

22:00

DIVERTISMENT Posturile MTV au fost deconectate în mai multe țări, inclusiv în România. Canalele de muzică dispar complet după 44 de ani de difuzare continuă

21:52

Dar modelul istoric al lacului nu reușește să țină seama de faptul că aceste „cratere gigant de evadare” (GEC) se găsesc într-o varietate de setări geologice de-a lungul peninsulelor, care nu toate au fost odată acoperite de lacuri, conform noului preprint, care nu a fost revizuit de colegi.

Studiile anterioare au legat, de asemenea, craterele de acumulări de gaz natural în permafrost, dar acestea nu pot explica de ce găurile se găsesc doar în nordul Rusiei.

„Astfel, formarea GEC-urilor indică condiții specifice peninsulelor Yamal și Gydan”, au scris cercetătorii în studiu.

Permafrostul de pe peninsulele Yamal și Gydan variază foarte mult în grosime,  de la câteva sute de picioare până la 1.600 de picioare (500 m). Probabil că solul a înghețat cu mai bine de 40.000 de ani în urmă, captând sedimente marine antice bogate în metan, care s-au transformat treptat în vaste rezerve de gaze naturale. Aceste rezerve produc căldură care topește permafrostul de jos, lăsând buzunare de gaz la bază.

Presiunea gazului poate duce la o explozie

Permafrostul din Rusia și din alte părți se dezgheță și la suprafață din cauza schimbărilor climatice. În locurile în care este deja subțire pe peninsulele Yamal și Gydan, topirea de la ambele capete și presiunea gazului poate duce în cele din urmă la prăbușirea permafrostului rămas, declanșând o explozie.

Acest „efect de șampanie” ar explica prezența craterelor mai mici în jurul celor opt cratere gigantice, deoarece bucăți uriașe de gheață propulsate de explozii ar fi putut să fi stricat puternic solul, potrivit studiului. De asemenea, ar putea exista mai multe dintre aceste cratere decât ne dăm seama, au adăugat cercetătorii, deoarece apa și sedimentele au umplut probabil unele dintre găuri de-a lungul timpului.

Eliberarea de gaze naturale și metan în timpul acestor explozii ar putea activa o buclă de feedback climatic dacă temperaturile globale continuă să crească și să accelereze topirea permafrostului.

„Formarea GEC-urilor a fost legată de schimbările climatice globale, cu creșterea temperaturilor de vară și toamnă având ca rezultat încălzirea și degradarea permafrostului”, au scris cercetătorii.

Se estimează că 1.900 de miliarde de tone (1.700 de miliarde de tone metrice) de gaze cu efect de seră, inclusiv dioxid de carbon și metan, sunt stocate în permafrostul arctic.