(P) De ce a supraviețuit statuia lui Marcus Aurelius când atâtea statui de împărați au fost distruse? Confuzia care a salvat o capodoperă

O statuie uriașă din bronz, veche de aproape 1.900 de ani, a supraviețuit căderii Imperiului Roman, războaielor, schimbărilor religioase și secolelor în care numeroase monumente antice au fost distruse sau topite pentru recuperarea metalului. Este celebra statuie ecvestră a împăratului Marcus Aurelius, una dintre cele mai impresionante opere ale artei romane. Potrivit unei explicații istorice răspândite, monumentul ar fi fost salvat de o confuzie extraordinară: timp de secole, oamenii au crezut că îl reprezenta pe Constantin cel Mare, împăratul asociat cu recunoașterea creștinismului în Imperiul Roman. Dar cât adevăr există în această poveste?

O statuie din bronz care a supraviețuit aproape două milenii

În Roma antică, statuile împăraților erau simboluri ale puterii politice. Ele decorau piețele, clădirile publice și alte spații importante, prezentându-i pe conducători în ipostaze menite să inspire autoritate. Unele erau realizate din marmură, altele din bronz, un material valoros care putea fi refolosit. De-a lungul secolelor, numeroase statui metalice au fost topite, iar altele au dispărut în urma distrugerilor sau a transformărilor orașelor.

DIGITALIZARELuca Niculescu spune că digitalizarea administrației nu se rezumă doar la mutarea formularelor de pe hârtie pe ecran

12:28

FLASH NEWSRheinmetall a achitat cele 138 de milioane de euro pentru Șantierul Naval Mangalia. Urmează obţinerea avizelor, inclusiv din partea Consiliului Concurenţei

12:22

Printre puținele monumente ecvestre antice din bronz păstrate aproape integral se numără statuia lui Marcus Aurelius, împăratul roman care a domnit între anii 161 și 180 d.Hr. Același conducător a lăsat posterității „Meditații”, volum inclus în colecția „Cărți Fundamentale” a Editurii Litera. Descoperă „Meditații” și află cum gândea despre putere, faimă și trecerea timpului împăratul al cărui chip a supraviețuit până astăzi!

Monumentul îl înfățișează pe Marcus Aurelius călare, cu brațul drept întins într-un gest de autoritate sau de adresare către cei din jur. Calul este reprezentat în mișcare, iar împăratul nu poartă armură de luptă. Imaginea sugerează mai degrabă un conducător care își exercită autoritatea decât un războinic aflat în mijlocul unei confruntări.

Statuia a fost realizată probabil în secolul al II-lea d.Hr., dar împrejurările exacte ale ridicării sale nu sunt cunoscute.

Confuzia cu împăratul Constantin cel Mare. Cum ar fi fost salvat monumentul

Una dintre cele mai cunoscute explicații pentru supraviețuirea statuii este identificarea ei, în Evul Mediu, cu împăratul Constantin cel Mare. Constantin, care a domnit în prima parte a secolului al IV-lea, a avut un rol esențial în schimbarea statutului creștinismului în Imperiul Roman. În anul 313, acordul cunoscut sub numele de Edictul de la Milano a consfințit toleranța religioasă, inclusiv pentru creștini. Într-o Romă devenită creștină, un monument considerat reprezentarea lui Constantin putea beneficia de un prestigiu special.

Această poveste este cu atât mai interesantă cu cât adevăratul personaj reprezentat, Marcus Aurelius, era un împărat păgân și un adept al filosofiei stoice. În „Meditații”, carte publicată de Editura Litera în colecția „Cărți Fundamentale”, el reflectează asupra fragilității gloriei și asupra faptului că până și cei mai puternici conducători sunt, în cele din urmă, uitați. Citește „Meditații” și descoperă reflecțiile împăratului despre faima care dispare, chiar dacă monumentele pot rezista secolelor!

Identificarea medievală a statuii cu Constantin este bine cunoscută, însă ideea că această confuzie a fost singura cauză a supraviețuirii sale nu poate fi demonstrată. Istoricii nu cunosc toate împrejurările în care monumentul a fost păstrat și protejat de-a lungul Evului Mediu. Este însă plauzibil că asocierea cu primul împărat roman creștin a contribuit la prestigiul său și a redus riscul distrugerii.

De ce dispăreau statuile de bronz ale împăraților romani?

Bronzul era un material prețios în Antichitate și în Evul Mediu. Spre deosebire de marmură, care putea fi refolosită în construcții, bronzul putea fi topit și transformat în obiecte noi. Statuile monumentale conțineau cantități importante de metal, ceea ce le făcea vulnerabile în perioadele de criză economică, război sau transformare urbană.

În „Meditații”, inclusă în colecția „Cărți Fundamentale” a Editurii Litera, împăratul amintește în repetate rânduri că monumentele, reputația și admirația publică nu pot oferi nemurirea. Descoperă filosofia lui Marcus Aurelius și află de ce un conducător reprezentat într-una dintre cele mai celebre statui ale lumii antice considera gloria un lucru trecător!

Unele monumente au fost distruse și din motive politice. În Roma antică, memoria anumitor împărați putea fi condamnată după moarte, iar imaginile lor puteau fi îndepărtate sau modificate. Alte statui au dispărut pur și simplu pentru că nu mai erau întreținute sau pentru că materialele din care fuseseră realizate deveniseră mai valoroase decât semnificația lor artistică.

Supraviețuirea statuii lui Marcus Aurelius este, așadar, cu atât mai remarcabilă. Ironia istoriei este evidentă: un om care își amintea permanent că faima nu durează a devenit, printr-un monument din bronz, una dintre cele mai recognoscibile figuri ale Romei imperiale.

Statuia care a devenit centrul uneia dintre cele mai frumoase piețe din Roma

În Evul Mediu, statuia se afla în zona Lateranului, unde era cunoscută și sub numele de „Calul lui Constantin”. O referire din secolul al X-lea confirmă această identificare, deși locul în care fusese ridicată inițial rămâne necunoscut.

În anul 1538, papa Paul al III-lea a dispus mutarea monumentului pe Colina Capitolină, într-un spațiu care avea să devină una dintre cele mai cunoscute piețe ale Romei. Aici intervine un alt personaj celebru: Michelangelo.

Artistul renascentist a fost însărcinat să participe la reorganizarea Pieței Capitoliului, cunoscută sub numele de Piazza del Campidoglio. Statuia ecvestră a devenit elementul central al ansamblului arhitectural.

Michelangelo nu a realizat statuia, care exista deja de peste un mileniu, ci a integrat-o într-o compoziție urbană monumentală. Astfel, opera unui sculptor roman necunoscut a ajuns să ocupe un loc esențial într-unul dintre cele mai importante proiecte urbanistice ale Renașterii.

Turiștii care văd astăzi statuia în piață privesc, de fapt, o copie

Un detaliu mai puțin cunoscut este că statuia expusă astăzi în Piazza del Campidoglio nu este originalul antic. După secole de expunere la ploaie, vânt și poluare, monumentul începuse să prezinte probleme de conservare. În anul 1981, originalul a fost îndepărtat din piață pentru cercetare și restaurare. Ulterior, a fost realizată o reproducere fidelă, instalată în exterior în 1997.

Din 2005, statuia originală se află într-un spațiu special amenajat în Muzeele Capitoline, unde poate fi admirată în condiții care îi asigură o protecție mai bună. Statuia are aproximativ 4,24 metri înălțime și a fost realizată din bronz aurit. Urmele auririi originale amintesc că monumentul arăta în Antichitate diferit de imaginea sa actuală.

Cercetătorii consideră că ar fi putut fi ridicată în jurul anului 176, după victoriile împăratului împotriva unor populații germanice și sarmatice, sau în anul 180, la scurt timp după moartea sa. Data exactă rămâne discutată.

Împăratul care nu credea în nemurirea gloriei a devenit un simbol al Romei

Există un paradox remarcabil în povestea statuii lui Marcus Aurelius. În însemnările sale filosofice, împăratul revine frecvent asupra ideii că faima este trecătoare și că oamenii care ne admiră vor dispărea, la rândul lor, din memoria generațiilor viitoare. Pentru Marcus Aurelius, adevărata valoare a unei vieți nu depindea de monumentele ridicate în onoarea unui conducător, ci de dreptatea și cumpătarea faptelor sale. Și totuși, dintre numeroasele statui ecvestre monumentale care împodobeau Roma imperială, tocmai a sa a supraviețuit aproape intactă.

Nu știm dacă identificarea greșită cu împăratul Constantin a fost singurul motiv al salvării sale. Este cert însă că această confuzie medievală a devenit una dintre explicațiile centrale ale supraviețuirii monumentului. Statuia a traversat căderea lumii antice, Evul Mediu și Renașterea, pentru a deveni unul dintre simbolurile vizuale ale Romei moderne.

Povestea ei oferă o ultimă ironie: Marcus Aurelius, omul care avertiza că gloria nu durează, a ajuns să fie unul dintre puținii împărați romani al căror monument ecvestru poate fi admirat și după aproape 1.900 de ani.