Ce spune Mircea Lucescu despre sotia sa. ”A lăsat TOTUL pentru mine”

Renumitul antrenor Mircea Lucescu, în vârstă de 79 de ani, a făcut declarații despre soția sa, Neli. ”A lăsat totul pentru mine”, a spus acesta, printre altele.

Mircea Lucescu este unul dintre cei mai titrați antrenori de fotbal din lume. În prezent, acesta este selecționerul Naționalei de Fotbal a României. În plan personal, Mircea Lucescu formează o familie alături de Neli. Cei doi sunt împreună de aproape 60 de ani.

Într-un interviu pe care l-a acordat pentru publicația Formula AS, Mircea Lucescu a făcut declarții despre cea care îi este parteneră de viață.

CONTROVERSĂ „Lectern Guy”, bărbatul grațiat de Trump după asaltul Capitoliului, candidează în Florida

00:08

COMERȚ Sony suspendă vânzarea cardurilor de memorie în Japonia. Care este motivul

23:13

Ce spune Mircea Lucescu despre sotia sa. ”Ceea ce m-a atras în mod special la ea a fost sensibilitatea ei și gustul pentru frumos, detalii care pe mine m-au îmbogățit enorm”

”Neli a fost o prezență permanentă în viața și în cariera mea. A lăsat totul pentru mine! Lucra la radio, scria scenete minunate pentru copii. De altfel, ceea ce m-a atras în mod special la ea a fost sensibilitatea ei și gustul pentru frumos, detalii care pe mine m-au îmbogățit enorm. Gândește-te că eu veneam dintr-o familie în care lucrurile astea nu existau! Existau doar lucruri pragmatice, de azi pe mâine. Frumusețea era ceva la care nici măcar nu ne gândeam! Nu pot să spun decât că Neli m-a acompaniat în absolut tot. Soțiile jucătorilor au ridicat mult nivelul intelectual al echipei Dinamo, au fost un exemplu pentru toți ceilalți”, a spus Mircea Lucescu despre soția sa.

Acesta a dezvăluit și cum a avut grijă ca jucătorii săi, pe vremea când antrena la Hunedoara, să facă alegeri bune în viața personală:

”Cât timp am antrenat la Hunedoara, duceam tot tim­pul jucătorii în familii se­rioase, să-i stimulez să facă niște alegeri bune de viață. Și toți s-au căsătorit bine, cu fete care au terminat facul­tăți. Aveam grijă și de școala lor: la un mo­ment dat, aveam 12 ju­că­tori sub­in­gi­neri! Nu mai vorbesc de faptul că îi du­ceam la ope­ră, la spec­tacole, la film. Pentru mine, întot­deauna, pe primul loc a fost edu­cația. La orice echipă am fost, și în țară, și în străinătate, oriunde aveam o de­plasare, în ziua de dinaintea me­ciu­lui, re­zervam un ghid și făceam turul ora­șului, aflam tot ce era im­por­tant despre locul respectiv. Unii mor­măiau. Le spuneam: „Mergeți acasă: ce spuneți voi copiilor și părinților voștri? Trebuie să duceți în familie niște cunoștințe, pentru că aveți privilegiul de a vedea multe lucruri la care alții doar visează””.