Copilăria DUREROASĂ a lui Carmen Trandafir. ”Neavând tată, am trăit mai greu momentele”

Cântăreața Carmen Trandafir, în vârstă de 49 de ani, a făcut dezvăluiri din copilăria sa. ”Neavând tată, am trăit mai greu momentele”, a mărturisit aceasta. 

Carmen Trandafir are o relație de peste 15 ani cu jurnalistul Emil Grădinescu. Cei doi au făcut nuntă în august 2011 și au împreună o fată, Ana.

Artista și-a amintit de vremurile copilăriei și a oferit amănunte mai puțin cunoscute despre familia sa pentru revista Viva.

Copilăria dureroasă a lui Carmen Trandafir. ”Noi i-am fost alături, dar, fiind singură, ea a fost mai aspră cu noi”

”Am avut o copilărie oarecum altfel. Noi, neavând tată, am trăit mai greu momentele. Dar greul a fost pe mama, ea a avut grijă să nu simțim lipsa tatălui și a muncit. Noi i-am fost alături, dar, fiind singură, ea a fost mai aspră cu noi. E adevărat că și noi am fost ascultători. A fost mai greu pentru noi, dar am devenit mai responsabili. De exemplu, fiica mea e mai alintată, chiar dacă are un fond bun. În principal, am avut o copilărie fericită, de la un moment dat încolo, când am rămas doar noi cu mama și nu au mai fost probleme”, a declarat Carmen Trandafir.

AI AFLAT! „Ai Aflat! cu Ionuț Cristache” începe luni, 12 octombrie, de la ora 15.00, live pe Gândul. Invitat: Ion Cristoiu

12:47

NEGOCIERI Luca Niculescu continuă luni negocierile cu partidele pentru formarea Guvernului. Care este programul consultărilor și când va prezenta premierul desemnat lista miniștrilor

12:27

”Am avut prieteni, colegi, ne-am adunat tot timpul acasă la noi, în timpul școlii, și la Școala Populară de Artă. Toți colegii mei veneau acasă la noi cu plăcere, pentru că mama gătea pentru toți. Făcea cele mai bune dulciuri și șnițele. „Să mergem să mâncăm șnițele la mama lui Carmen și a Sorinei”, așa ziceau”, a adăugat artista.

”Ceea ce văd că și eu continui la fel, pentru Ana. Până în pandemie, petreceam majoritatea weekendurilor cu colegi de-ai ei. Ziceam: „Azi, alege cinci colegi! și făceam o sâmbătă de jocuri, de filme, de joacă fără telefoane. Le spuneam: „Cine vorbește urât, pedeapsă”. Adică spăla un geam, aspira… Niște pedepse care să îi și amuze. La un moment dat, intenționat făceau câte ceva, pentru că voiau să facă toți treabă. Era un fel de joacă. Până mi-am dat seama că sunt prea prietenă cu ei și s-ar putea să se simtă Ana nu știu cum… Atunci m-am mai retras, am stat deoparte. Asta cred că am moștenit-o și eu de la mama: plăcerea de a-i oferi copilului meu un mediu plăcut, și prefer să o fac acasă la noi decât să meargă pe cine știe unde. Fiecare își face o gașcă pe genul lui, pe firea lui”, a încheiat aceasta.