MĂRTURISIRILE de suflet ale lui Horia Brenciu. ”M-am lovit de nişte greutăţi care mi-au forţat în­dreptarea şirei spinării”

Horia Brenciu, în vârstă de 51 de ani, a făcut mărturisiri de suflet. Artistul a vorbit despre familia sa.

Horia Brenciu este cântăreț, a prezentat numeroase emisiuni și a fost jurat la diverse show-uri de talente. În plan personal, Horia Brenciu este căsătorit cu producătoarea de televiziune Alice Dumitrescu. Cuplul are patru copii: Toma, care este înfiat, Mina, copilul lor biologic, și Maria și Andreea, acestea din urmă fiind fiicele lui Alice Dumitrescu dintr-o căsnicie anterioară. Horia Brenciu are un frate. Marius Brenciu a câștigat competiția BBC Cardiff Singer of the World în 2001, în prezent fiind un reputat artist liric.

Într-un interviu pentru publicația Formula AS, Horia Brenciu a vorbit despre copilăria sa la Brașov și despre greutățile cu care s-a confruntat după dispariția mamei sale. De asemenea, artistul a făcut declarații și despre copiii săi.

Mărturisirile de suflet ale lui Horia Brenciu.  ”N-a mai avut cine să ne răs­fe­ţe”

”Copilăria mea din Braşov… În copilărie, m-am lovit de nişte greutăţi care mi-au forţat în­drep­tarea şirei spinării. Dar dacă nu s-ar fi în­tâm­plat lucrurile alea, probabil că azi nu aş fi atât de dornic de bucurie, în mine şi în jurul meu, nu aş fi atât de dornic să ofer, atât de dornic să fac în aşa fel, încât lucrurile să fie pline de un optimism autentic. Când eu aveam 11 ani, am pierdut-o pe mama. Ne-am trezit trei bărbaţi singuri în casă – tata, fratele meu şi cu mine. Atunci, din voca­bularul nostru s-a pierdut cuvântul „răsfăţ”. N-a mai avut cine să ne răs­fe­ţe. De-asta, acest mo­ment din copilărie a devenit definitoriu pentru mine. De-a lungul anilor, a trebuit să învăț să fiu mereu cu baioneta-n mână. M-am obişnuit ca majoritatea zilelor să mi le închei în atitudinea cu care îşi încep aler­gătorii cursa: „Pe locuri, fiţi gata, start!” Sunt aproape tot timpul într-o stare de luptă”, a declarat Horia Brenciu.

Artistul a vorbit și despre cum se descurcă în rolul de tătic:

”A fi tată e cea mai frumoasă luptă cu tine însuţi: nu cred că există părinte pe lumea asta, care să nu se fi confruntat cu o împotrivire din partea copilului. Toate discuţiile mai apăsate pe care le-am avut cu Toma, cu Mina, cu Maria şi chiar şi cu An­dre­ea au fost pentru mine cea mai frumoasă şcoa­lă de auto-cu­noaş­tere la care aş putea să am acces vreo­dată. Dacă mi-ar fi lipsit aceşti pa­tru profesori ai mei, nu cred că aş fi putut să înţeleg lumea la fel de bine pe cât o înţeleg acum. Co­mo­di­tatea din noi, mentală, ver­bală, fizică, este în­depărtată de copiii noştri: nu există nici un alt profesor care să intervină direct în viaţa noas­tră şi să ne schimbe mai rapid decât ei. N-am alterna­tivă: trebuie să ciulesc urechile la fie­ca­re cuvânt al lor. Căci dacă mă retrag dintr-o discuţie cu co­piii mei, pierderea e a mea, nu a lor. Sau dacă mă enervez la „masa tratati­velor”, din nou, eu sunt cel care pierde. Sigur, atitudinea asta e un de­ziderat, dar pot să-ţi spun că, în ultimii 20 de ani, m-am ridicat tot mai greu de la „masa tra­ta­tivelor””.