În cadrul unei ediții transmise live de Gândul a emisiunii „Ai aflat! cu Ionuț Cristache”, prof. univ. dr. Dan Dungaciu, sociolog, analist și geopolitician, a comentat strategia președintelui american Donald Trump în ceea ce privește ajutorul acordat Ucrainei, dar și menținerea relațiilor cu Rusia. Urmăriți aici, integral, emisiunea lui Marius Tucă.
Dan Dungaciu a discutat despre poziționarea lui Donald Trump în conflictul dintre Rusia și Ucraina. Analistul și sociologul susține că fostul președinte american ar avea o strategie prin care încearcă să mențină un echilibru între cele două tabere. Trump evită să repete acțiunile lui Joe Biden, spune Dungaciu, și nu dorește ca acest război să devină unul al Americii, preferând în schimb să gestioneze situația prin menținerea unor relații stabile atât cu Ucraina, cât și cu Rusia.
„Și dacă mă întrebați acum încotro merge lumea asta a noastră, Donald Trump a reușit să ne mai pună în față o dilemă, apropo de ce se va întâmpla cu Ucraina. Am văzut la București tot felul de jubilații, Donald Trump a schimbat macazul, s-a rupt de Rusia, America se rupe de ruși. Intrăm într-o altă logică. E un pic cam devreme să ne pronunțăm sau, mai bine zis, e un pic cam devreme să ne bucurăm dacă ar fi să ne bucurăm, pentru că situația este cel puțin la fel de ambiguă cum a fost înainte de declarația președintelui Statelor Unite. Trump este acum într-o situație sigur foarte complicată, care probabil că nici nu credea că îl va aduce în această postură, în ceea ce privește războiul din Ucraina, pe care nu l-a considerat niciodată o chestiune atât de importantă. Sigur, noi vorbim despre buturuga mică, care poate răsturna carul mare. Dar este clar că, pentru Donald Trump și pentru situația americană, Ucraina nu părea o miză geopolitică comparabilă cu ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu.
Dan Dungaciu face o paralelă între conflictul din Ucraina și cel din Orientul Mijlociu, arătând că, în cazul acestuia din urmă, Trump s-a confruntat cu presiuni puternice din partea Israelului, exercitate prin intermediul lobby-ului politic american.
„Acolo a avut niște presiuni enorme, apropo de lobby-ul israelian, apropo de presiunea americană, de presiunea congresului american, apropo de, mă rog, atmosfera publică față de Israel, față de Iran. Și a reușit, în ultima secundă, să evite și să închidă chestiunea fără să o închidă complet. Dar a reușit să dea aparența că a rezolvat-o într-un fel sau, oricum, că poate merge mai departe, mulțumindu-i, într-un fel, pe toți, fără ca niciunul dintre participanții la această dezbatere, dintr-un dosar extrem de complicat, să fie mulțumit până la capăt. Iată că acum se află, în legătură cu Ucraina, într-o situație relativ asemănătoare. A ajuns într-o postură în care, sigur, presiunea din Statele Unite a fost consistentă. Nu m-aș fi așteptat ca lucrurile să ajungă într-o asemenea situație, dar a găsit o soluție, în celebra discuție cu domnul Mark Rutte, șeful NATO, secretarul general al NATO. A reușit, nu-i așa, să evite să devină Joe Biden și, în același timp, să sugereze că problema Ucrainei este importantă, în așa fel încât să dea satisfacție unor grupuri neoconservatoare care există în America. Nu sunt doar congresmeni, sunt oameni din sistem, din CIA, din servicii, din diverse formule de lobby, care puneau presiune ca Donald Trump să-și modifice atitudinea față de Federația Rusă. Soluția pe care Trump a găsit-o a fost, în primul rând, să amâne cu 50 de zile. Nu știm ce se va întâmpla după acele 50 de zile. Și a spus, da, îmi modific comportamentul, dar nu mă transform în Joe Biden. Adică, America nu e încă în războiul meu. Asta era marea lui problemă, să nu fie războiul lui, să nu fie Ucraina războiul lui, precum a fost războiul lui Joe Biden.”