„Omertà” de la Palatul Victoria. Deși Bolojan a promis transparență la guvern, în fapt ea NU EXISTĂ. Inclusiv agenda publică a premierului este ținută la secret

Ilie Bolojan a venit la Palatul Victoria cu imaginea unui om eficient, direct și, mai ales, transparent. Chiar în primele sale zile de mandat, premierul vorbea despre transparență la Palatul Victoria, despre comunicare onestă și de o relație deschisă cu cetățeanul. La 100 de zile de la instalare, „transparentul” Bolojan a reușit însă o performanță rară. Să conducă un guvern despre care nu știe nimeni ce face.

Agenda premierului, documentul care ar trebui să fie oglinda activității zilnice a prim-ministrului României, este ținută la secret. Pe site-ul guvernului, zile întregi apar fără niciun eveniment, de parcă Palatul Victoria ar fi pustiu.

În realitate, în biroul premierului se perindă șefi de agenții internaționale, delegații diplomatice, investitori și, uneori, chiar lideri de state vecine. Doar că publicul nu trebuie să afle.

„Transparența” lui Bolojan, doar după ce se întâmplă

Pe 27 august, premierul Ilie Bolojan s-a întâlnit la Palatul Victoria cu reprezentanții agenției de rating Moody’s. Vizita era una importantă. Agenția urma să confirme ratingul de țară al României după reformele impuse de executiv.

Doar că… pe agenda publică, nimic. Nicio mențiune. Nicio conferință. Abia la câteva ore după plecarea delegației, Guvernul a publicat un scurt comunicat sec, fără detalii, fără întrebări, fără accesul presei.

AGENDA PUBLICĂ DIN 27 AUGUST:

EVENIMENT DIN 27 AUGUST:

„Bolojan este adeptul ideii tăcem și facem. Mai întâi face, apoi comunică”, a explicat, cu jenă, o sursă din Palatul Victoria.

Întâlnire „privată” cu FMI

Pe 30 septembrie, scena s-a repetat. Premierul Bolojan s-a întâlnit cu directorul executiv al Fondului Monetar Internațional (FMI), Jeroen Clicq. O întâlnire de top, în plin context economic tensionat.

Pe agenda oficială a guvernului? Textul sec: „Nu există evenimente publice programate în această zi”.

AGENDA PUBLICĂ DIN 30 SEPTEMBRIE:

EVENIMENT DIN 30 SEPTEMBRIE:

O fi fost o șuetă privată, între prieteni vechi de la FMI? Sau poate doar o discuție „off the record” despre buget, taxe și deficitul României — aceleași subiecte care privesc direct fiecare contribuabil?

O zi fără evenimente, echivalentul a trei întâlniri oficiale

1 octombrie – o altă zi „goală” în calendarul public al premierului, în afară de ședința de guvern, singura semnalată, de regulă. În realitate, Ilie Bolojan a avut o agendă plină. Întâlniri cu producătorii de carne de porc, discuții despre finanțările europene din programul SAFE și o întrevedere cu președintele Parlamentului Republicii Moldova, Igor Grosu.

Doar că niciun român n-a știut. Doar câțiva jurnaliști mai iscusiți au aflat, pe surse, despre vizite și discuții. Restul au rămas cu pagina „albă” a Guvernului.

AGENDA PUBLICĂ DIN 1 OCTORMBRIE:

EVENIMENTE DIN 1 OCTOMBRIE:

„Omertà” de la Palatul Victoria

În spatele ușilor închise, atmosfera din Palatul Victoria e la fel de „transparentă”. Surse guvernamentale spun că premierul Bolojan le-ar fi cerut miniștrilor din subordine să evite contactul cu presa.

„Să nu mai dea informații pe surse”, ar fi transmis, iritat, după ce câteva detalii din ședințele de guvern au ajuns în presă.

„Bolojan nu suportă scurgerile de informații”, a explicat una dintre sursele Gândul.

Se mai spune, printre angajații Guvernului, că Ilie Bolojan a adus secretomania de la Cotroceni. În timpul unei ședințe cu liderii coaliției, Bolojan le-ar fi cerut tuturor să lase telefoanele la intrare, pentru a evita scurgerea de informații către presă.

România, guvernată pe „mute”

Guvernul Bolojan pare să fi reinventat noțiunea de transparență. Nu mai înseamnă să spui ce faci, ci să spui că faci, fără să arăți nimic.

E un contrast amar față de imaginea de „om al faptelor” pe care Ilie Bolojan a cultivat-o ani de zile, la Oradea. Acolo, se formase un mit al transparenței și al reformei administrative. La București, însă, transparență s-a transformat în izolare, iar reforma în tăcere.

Doar că, într-o democrație, liniștea prea mare devine suspectă. Și dacă „tăcem și facem” ajunge să însemne „tăcem și nu spunem nimic”, atunci poate că nu e vorba despre transparență. Ci despre control.

AUTORUL RECOMANDĂ: